despre small talk

Daca homo sapiens e un animal social prin definitie(zoon politikon parca ii ziceau grecii), atunci homo americanus e un animal ultrasocial. Daca de exemplu in Romania cand ajungi la munca, iti saluti colegii, iar daca nu te doare gura ii mai intrebi de sanatate si pana la sfarsitul programului poate nu mai discuti cu ei decat chestii profesionale (nu ma refer la cei cu care esti in aceeasi incapere, cand spun colegi spun absolut toti care lucreaza cu tine in aceeasi firma), aici esti angrenat tot timpul intr-o conversatie cu colegii de munca sau chiar cu cei intalniti intamplator pe strada (am facut urmatorul experiment: te uiti la cineva, fie barbat, fie femeie mai mult de 5-10 secunde si automat acea persoana te saluta, te intreaba ce faci – formula standard ar fi „hi! how are you?”). In Romania, daca te uiti 5-10 secunde la cineva, e ca si cum ai activa un tonomat care iti gratuleaza toata familia, de la maimuta la pentium 8.

Hai sa vedem de cate feluri e acest small talk:
1. pai ar fi atunci cand nu cunosti persoana respectiva, esti in statia de autobuz cu inca o persoana si brusc incepe sa ploua sau poate vrei sa stii cat mai e de asteptat pana vine urmatorul autobuz si deschizi o discutie pe tema asta, incepand cu clasicul „salut! ce faci?”. E foarte important ca celalalt sa te priveasca intr-un mod prietenos sau cel putin neutru, trebuie sa arati clar ca nu ai nicio intentie ascunsa, cu alte cuvinte trebuie sa joci cu cartile pe masa. Poate insa celalalt deschide discutia si tu nu ai chef de vorba, ti s-au inecat corabiile sau mai stiu eu ce. Acea persoana n-o sa insiste, o sa-si ceara scuze ca te-a tulburat din ale tale (trebuie sa recunosc ca inca sunt mirat de bunele maniere ale soldatilor americani, cred ca Aurelia Marinescu ar fi impresionata daca i-ar cunoaste).
2. de multe ori, atunci cand o discutie cu o persoana se apropie de sfarsit, fie nu stim cum sa incheiem acea discutie si o lasam in aer (mie mi se intampla de multe ori sa fac greseala aceasta), fie spunem un lucru la repezeala, numai sa scapam cat mai repede de persoana x (ati avut vreodata impresia ca peretii vin spre voi si va vor prinde la mijloc daca nu iesiti cat mai repede din incaperea respectiva sau chiar fiind in aer liber simti ca te sufoci in preajma unei persoana si simti nevoia sa te deconectezi de tot si de toate dar nu poti pentru ca esti in mijlocul conversatiei cu cineva?). Probabil si americanii astia simt la fel, dar nu lasa acest lucru la vedere, se asigura ca finalul conversatiei nu este brusc (sa nu va imaginati ca fac vreun efort in acest sens, pentru ei aceste lucruri sunt cat se poate de naturale).
3. cateodata, e nevoie de un liant care sa sudeze o conversatie intrerupta dintr-un oarecare motiv. Atunci ei se refera de regula la un lucru, o intamplare cunoscuta de ambele persoane (de ex. petrecerea de saptamana trecuta sau ultimul atentat sinucigas din Baghdad, ca sa nu uitam unde suntem).

Daca ar fi sa trag cateva concluzii: americanii sunt foarte grijulii cu propria imagine, trebuie tot timpul sa zambesti, sa fii perceput ca un om bine dispus. Apoi, ei sunt si putin paranoia (parerea mea); daca ne gandim la rata criminalitatii din State plus la cati dusmani si-au facut prin toata lumea, parca ii inteleg. Anyway, daca se da un grup de cativa oameni, din tari diferite, si nimeni nu spune nimic, americanu’ n-o sa suporte aceasta liniste si va deschide discutia pe un subiect oarecare, pentru a se asigura ca nu e intr-un mediu ostil, apoi pentru a fi perceput de ceilalti intr-un mod pozitiv.

Bonus: de regula, un american da mana cu tine doar atunci cand faceti cunostinta, urmatoarea data cand va intalniti e putin probabil sa se repete gestul (aici ar fi vorba si de spatiul personal al fiecaruia, un lucru despre care o sa discut dupa ce mai strang informatii).

12 thoughts on “despre small talk

  1. Frumos articol si, in cea mai mare masura, adevarat. Dar, cand spui ca americanii sunt grijulii cu propria imagine, trebuie sa te asiguri ca toti inteleg ca te referi la propria imagine a interlocutorului, pentru ca ei au pretentia de la ceilalti sa zambeasca si sa vorbeasca frumos, dar, din pacate, nu toti americanii raspund la fel. Decat daca esti femeie si bati usor din gene in timp ce zambesti.😉

    Apreciază

  2. nu se repeta gestul la americani, deoarece ei respecta foarte mult spatiul personal numit si spatiu intim in literatura de specialitate, deoarece aceasta manifestare are loc doar cu persoanele foarte apropiate. am remarcat acest lucru si in Viena. cel putin austriecii sunt si mai restrictivi si rigizi privind spatiul personal, la ei afectiunea se limiteaza la o strangere rapida de mana sau, in cazuri exceptionale, o imbratisare „blitzkrieg”😀

    Apreciază

    • nu poti compara austriecii sau europenii cu americanii, chiar daca ti se pare ca sunt unele lucruri la fel. cu riscul de a spune ceva aiurea, cred ca spatiul personal la americani are legatura cu teama asta a lor de hartuire sexuala, abuzuri etc.

      Apreciază

  3. nu am facut nicio comparatie, doar am extrapolat putin tema discutiei initiata de tine. ai luat in considerare varianta in care americanii nu invadeaza spatiul personal al altora din superficialitate? socialismul lor iesit din comun sa fie doar de fatada? doar sa se asigure ca nu trebuie sa intre in defensiva🙂 asa cum ai mentionat si tu in articol

    Apreciază

  4. Nu degeaba, americanii sunt un punct de referinta in industria ospitalitatii. Cel putin in educarea altora.
    @The gossip one: poate ca la inceput socialismul lor a fost de fatada. Acum cred ca se afla deja in sangele lor.

    Apreciază

    • hmm, da, e ceva natural pentru ei acest lucru. mai sunt aici niste columbieni, si am observat ca si ei s-au adaptat mai greu la acest small talk, nici pt ei nu cred ca e natural. in orice caz, o intrebare tot se ridica: aceasta socializare a lor (a americanilor) vine din iubirea de aproape sau din iubirea de sine? eu inclin sa cred ca din ultima…

      Apreciază

  5. Sondează şi ei terenu’ să vadă cum stă treaba! Ie pretini, ie duşmani?!🙂 Face parte din cei 7 ? ani de acasă ai lor. Că, probabil, e gol de conţinut, nu prea contează pt. ei.

    Apreciază

  6. La noi daca te uiti la o persoana mai mult de 5-10 secunde poti sa dai de vre-unul salbatic si sa-ti iei vreo bataie , ca „ce te uiti bah la mine?” sau daca esti fata sa te intrebe”ce faci pasarico?”
    E frumos, insa cand poti sa legi o discutie cu un om pe care nu-l cunosti..:)

    Apreciază

  7. @iulian: da ma referam la socializare, m’am exprimat gresit oboseala de la munca e de vina :d
    eu cred ca ei incearca doar sa isi faca mai placut mediul in care traiesc si muncesc, nu cred ca este vorba de o sinceritate dezinteresata si debordanta din partea lor.
    aceasta socializare aparent neobisnuita in viziunea unor oameni reticenti (gen unii romani) deriva doar din prea multa iubire de sine.
    @nickro: totally agreee with you.
    eu sunt adepta acestui small talk, deoarece in mediul meu de lucru este foarte intalnit acest concept.
    pe strada evident ca daca te uiti mai mult ori ti’o iei pe ceafa ori daca esti femeie auzi numai apelative cu referiri stricte la origini si organe genitale.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s