interviu cu un fost soldat american

Motto: „oamenii sunt mult mai interesanti decat peisajele, arhitectura sau istoria” Rory Steward in Indroducere la Arabian Sands de Wilfred Thesiger

Paul a fost in armata Statelor Unite timp de 21 de ani. Cariera militara l-a purtat prin bazele americane din Irak, Afghanistan, Haiti, Coreea de Sud, Italia. Acum cativa ani a fost foarte grav ranit in timpul unei misiuni in Irak. A supravietuit insa si a decis sa propovaduiasca crestinistimul in tari precum India si Kenia. In acest interviu veti afla cate ceva despre modul in care el calatoreste.

Rep: Spune-mi cateva lucruri despre tine (varsta, unde te-ai nascut, educatie, pasiuni etc)
Paul: Ma numesc Paul Mackenzie. Am 38 de ani, m-am nascut in Norfolk, Virginia, SUA. Liceul l-am facut in Virginia Beach si sunt licentiat in religie de catre Universitatea Liberty din Lynchburg, Virginia. Imi place sa citesc, sa pictez si sa cant la vioara.
Rep: Cum ti-ai inceput cariera militara? Care a fost principalul motiv?
Paul: M-am inrolat in armata cand aveam 17 ani, dupa ce am terminat scoala. Voiam aventura,  sa cunosc lumea si sa-mi servesc tara.
Rep: Daca ai avea posibilitatea sa alegi din nou, ai alege acelasi lucru?
Paul: Da.
Rep: Spune-mi ce s-a intamplat atunci in Abu-Ghraib…
Paul: In timpul armatei, cand eram in Irak, am fost impuscat. Eram intr-o misiune si unul dintre insurgenti m-a impuscat.
Rep: Ai supravietuit dupa ce ai fost impuscat. Cum ti-a schimbat acest lucru viata?
Paul: Cred ca Domnul Dumnezeu m-a salvat din ghearele mortii in noaptea aceea intr-un anumit scop. Cred ca m-a chemat pentru a-i propovadui Evanghelia, ca si misionar.
Rep: Ce-ti place si ce nu-ti place in legatura cu Statele Unite?
Paul: Imi iubesc tara dar nu sunt intotdeauna de acord cu politica ei.
Rep: Care tara crezi ca va fi urmatoarea tinta pentru Statele Unite? Iran? Coreea de Nord?
Paul: Pe bune? Sunt doar un om simplu care are grija de familia lui.
Rep: Ce planuri ai pentru viitor?
Paul: Intentionez sa-I slujesc Domnului in toate zilele vietii mele. Credinta mea este darul lui Dumnezeu. Cred ca eu exist doar pentru a-L lauda pe El intotdeauna. Ceea ce vreau  este sa castig multe suflete pentru Imparatia lui Dumnezeu si sa-l laud pe Domnul in tot ceea ce fac, spun si gandesc. Asta e viziunea mea. Viziunea aceasta imi arata calea. Soli Deo Gloria.
Rep: Cati tari ai vizitat pana acum?
Paul: Pana in prezent am vizitat 34 de tari, majoritatea in Europa.
Rep: Ce locuri din lumea te-au impresionat si ai vrea sa le revezi?
Paul: Mi-a placut ultima calatorie misionara in India. Am fost foarte impresionat de ospitalitatea indiana si de deschiderea lor spre adevar.
Rep: Spune-mi cateva lucruri despre modul in care calatoresti. Din ce am citit pana acum, se pare ca modul de a calatori al americanilor se deosebeste total de cel al europenilor.
Paul: Imi place sa ma amestec (cu cultura locala, n.r.). Stii si tu, cand esti in Roma (poarta-te ca romanii, n.r.). De exemplu, cand calatoresc, nu vreau sa ies in evidenta, nu port ceva specific american (cum ar fi un tricou cu model hawaiian) si incerc sa nu aduc vreo ofensa culturii locale, daca porti de exemplu un tricou cu un porc pe el intr-o tara araba, acest lucru poate ofensa. Inca un lucru, sunt atent si la pozitia corpului: daca-ti arati talpa piciorului, iarasi acest lucru poate jigni pe cineva, pentru ca picioarele sunt considerate murdare.
Rep: Iti cumperi haine din tarile pe care le vizitezi?
Paul: In Kenia mi-am cumparat camasi traditionale si in India am folosit papuci, la fel ca majoritatea localnicilor.
Rep: In legatura cu bagajul, e un lucru destul de intalnit sa vezi oameni care calatoresc cu o multime de bagaje dupa ei. (Paul arata spre o geanta de pe podea). Tu iei un singur bagaj?
Paul: Da.
Rep: Cate kilograme cari de obicei?
Paul: Hmm, 10 kg, in felul acesta nu platesc. Cateodata, daca bagajul are peste 10 kg, trebuie sa platesti extra. Cateodata, mai iau cu mine si rucsacul, sa-mi tin Bibliile in el.
Rep: Deci, de fapt ai un rucsac si o geanta. Ce-ti iei la tine cand pleci pentru o luna in alta tara?
Paul: De obicei imi iau trei perechi de pantaloni, 4-5 tricouri, o pereche de pantofi, un costum pentru duminica, multe sosete. De asemenea, imi iau cateva Biblii, atat versiunea greceasca cat si cea englezeasca, dictionare pentru tara respectiva, hartie si pix, aparatul foto.
Rep: Inainte de a vizita o alta tara, citesti cate ceva despre destinatia ta sau pur si simplu te duci acolo?
Paul: Da, cu 6 luni sau chiar cu 1 an inainte ma informez despre regiunea respectiva, de exemplu inainte de a pleca in Andra Pradesh ma informez in legatura cu populatia, limba/limbile vorbite acolo pentru a ma familiariza cu cultura si limba locului.
Rep: Folosesti ghiduri de calatorie, cum ar fi Lonely Planet sau Rough Guide? Care este ghidul tau preferat?
Paul: Folosesc siturile pentru turisti, dar am si ghiduri acasa, am comandat o multime de ghiduri.
Rep: Dar ce iei cu tine in calatorii, trebuie sa iei un tren sau un autobuz din punctul A pana in punctul B si nu stii ce sa faci. Deci, ce folosesti pe drum?
Paul: Pentru calatoriile acestea (in India si Kenia, n.r.) nu folosesc nimic, am prieteni acolo la care apelez si care-mi spun tot ce e nevoie sa stiu. Cand calatoresc in Europa, cu familia, da, imi iau cu mine ghidurile, am mersul trenurilor, orarul autobuzelor s.a.m.d. Dar in India si Kenia nu am nevoie, ma bazez pe pastorii la care merg.
Rep: Asta pentru ca ai prieteni acolo…
Paul: Da, asa pot petrece mai mult timp cu oamenii…
Rep: Cand te duci in India sau in alta parte, care este modul tau de a predica?
Paul: Este extemporaneu, dar e de asemenea bazat si pe intelegerea Evangheliei. Este extemporaneu pentru ca de fapt Dumnezeu te ghideaza, El iti „spune” ce sa spui si cum sa spui.
Rep: Ce inseamna mai exact extemporaneu?
Paul: Nu am un plan dinainte.
Rep: Asadar, iesi in strada sau intr-o piata si vorbesti cu oamenii, fara a avea un plan, cum ar fi: astazi vom vorbi despre mantuire si maine vom vom vorbi despre viata lui Iisus Hristos si asa mai departe…
Paul: In biserica, da, dar pe strada improvizam. Vorbim cu oamenii cateva ore, asta facem de regula. De asemenea, ne interesam si de nevoile oamenilor. Vorbesti cu o persoana si daca acelei persoane ii e foame, ii cumperi de mancare, daca are nevoie de incaltaminte, ii cumperi incaltaminte. Apoi raspundem la intrebarile oamenilor, si trasmitem mesajul pocaintei si al credintei in Hristos. Pentru ca iertarea sa fie cu adevarat iertare, trebuie sa fie accesibila tuturor.
Rep: Prin urmare, daca unei persoane ii este foame, vrea niste orez sa zicem, tu ii cumperi de mancare. Crezi ca acest lucru ajuta munca ta de propovaduire sau…?
Paul: In mod sigur, nu are cum sa dauneze. Daca unui om ii e foame, ii dam mai intai de mancare si apoi probabil va si asculta ce avem noi de zis. Bineinteles, cel mai important lucru pentru el e sa asculte cuvantul Evangheliei, sa se pocaiasca si sa aiba credinta in Domnul Iisus Hristos, dar ei au totusi si nevoi imediate. Asadar, trebuie sa fie un echilibru, cum ar fi sa-i predici unuia caruia ii e foame si sa-i spui „Dumnezeu sa te binecuvanteze” si apoi sa pleci. Acest lucru este spun foarte clar de Sf. Ap. Petru si Ioan in epistole, trebuie sa avem grija de vaduve, de orfani, asta e religia adevarata. Omiliile pe care le spun duminica sau de sarbatori sunt scrise dinainte, trebuie sa studiezi Biblia pentru a-ti da seama ce vrea Domnul sa le spui acelor oameni. Sau poate pastorul pe care-l vizitez vrea ca eu sa predic despre un anumit subiect.
Rep: Ce alte tari ai vizitat?
Paul: Am fost in India si Kenia.
Rep: Spune-ne ceva despre Kenia. Stiu despre kenieni ca vorbesc engleza, majoritatea o invata in scoala. Tu predici in engleza?
Paul: Da, predic in engleza si cineva traduce in swahili.
Rep: Te duci in satele crestine sau in cele arabe sau pagane?
Paul: Da, merg in regiunile unde sunt pagani. De fapt acesti oameni se inchina la elemente cu ar fi lemnul, sunt panteisti, deci sunt pagani, da. Nu mergem pe langa moschei, dar mergem in satele unde sunt musulmani, de obicei pe strada, in piete.
Rep: Mai inainte de a predica intr-o zona cu musulmani, mergeti la imamul sau la primarul satului sa cereti acordul?
Paul: Nu.
Rep: Dar ati avut probleme pana acum?
Paul: Nu, nu in India, nu in Kenia. Daca as fi fost in Sudan, era cu totul altceva.
Rep: Cat timp petreci intr-o tara cand te duci intr-o astfel de misiune evanghelizatoare?
Paul: Mai putin de o luna, intre trei saptamani si o luna, pentru a prinde trei duminici. Este suficient timp pentru a merge la toate bisericile dintr-o anumita zona.
Rep: Care ar fi procentul celor care se convertesc? De exemplu mergi in Andra Pradesh, predici Evanghelia si unul, doi sau 10 oameni devin crestini datorita predicii tale…
Paul: Nu fac statistici, nu stiu si nu depinde de mine. E ca in pilda semanatorului, sunt patru feluri de pamant: samanta care cade pe marginea drumului este mancata de pasari, cea care cade intre stanci, fara pamant nu prinde radacini si samanta care cade intre maracini creste, dar maracinii vor sufoca planta la un moment dat, pe cand samanta care cade pe pamant bun creste si produce recolta buna – de o suta, de saizeci sau de treizeci de ori ceea ce a fost semanat. Deci cresterea vine de la Dumnezeu, semanatorul face doar ceea ce Domnul l-a chemat sa faca, dar rezultatul nu depinde de semanator, un simplu om care predica Evanghelia. Rezultatul nu depinde de mine, chiar daca am predicat foarte bine sau nu asa de bine. Nu este dupa mine, eu pot fi foarte elocvent sau doar un inceptator impiedicat, cuvantul lui Dumnezeu e totusi raspandit, Sfantul Duh vorbeste prin acele cuvinte oamenilor. Eu doar merg acolo unde mi se spune sa merg, spun ceea ce mi se spune sa spun, si poporul Tau va auzi vocea Ta, pentru ca Tu i-ai chemat dupa nume, pentru ca sunt ai Tai.
Rep: Vrei sa transmiti ceva oamenilor, in incheiere?
Paul: Da, tin sa vin in Romania intr-o buna zi, sa vorbesc cu oamenii.
Rep: Te asteptam. Fii binecuvantat!
Paul: Dumnezeu sa te binecuvinteze si pe tine!

P.S. Probabil unele intrebari sau raspunsuri vor aparea ca fiind fara legatura intre ele. Acest lucru s-a intamplat deoarece Paul a fost destul de reticent in privinta interviului, e foarte modest si doar dupa multe insistente a acceptat  sa-mi raspunda la intrebari. Unde vedeti raspunsuri laconice inseamna ca a raspuns prin mail la intrebarile mele, unde sunt raspunsuri mai lungi, acolo a fost un interviu clasic, inregistrat si apoi transcris. Pentru o mai buna intelegere a dialogului, puteti citi si varianta originala a interviului (in engleza) aici.

6 thoughts on “interviu cu un fost soldat american

  1. ce om mediocru..daca voia aventura trebuia sa mearga la filme de aventuri. Tre sa fii tampit sa te duci tu cu arma in mana sa iti zboare aia creierii pe acolo..isi bate joc de Dzeu in care zice ca el crede, si de creatia Lui. Asa sunt toti in state, niste spalati pe creier de guvern, de un alt cretin ca G Bush, ..si nici Obama nu e mai breaz..

    Apreciază

  2. Pingback: Tweets that mention interviu cu un fost soldat american « iulian sirbu's blog -- Topsy.com

  3. Sincer nu stiu ce sa zic. Nu am sa inteleg niciodata persoanele care se duc acolo unde sansele sa traiasca sau sa moara sunt 50-50. Mai exista si varianta „suna un prieten”, dar nu intotdeauna sa gaseste cineva in preajma sa te salveze:)
    Tu de ce te-ai dus acolo? Sper sa nu te supere comentariul meu, pentru ca eu doar incerc sa inteleg si interviul de mai sus nu ma multumeste ca raspuns:)

    Apreciază

    • nu are cum sa ma supere comentariul tau, nu m-am suparat nici pe mimiuca, deci… nu are rost sa incerci sa intelegi oamenii, e mult mai simplu sa-i iubesti :p
      de ce am venit aici? nu am tinut neaparat sa vin in irak, pur si simplu „trebuia” sa plec din bucuresti (in fiecare an de ceva timp iau o pauza mai mica sau mai mare de bucuresti), cred ca am mancarimi in talpa😀

      Apreciază

      • Si pe mine ma mananca talpile in fiecare seara, dar nu ma gandesc sa plec in Irak😀 . Cred ca nu aveai nicio alta optiune de ai mers tocmai acolo. Oricum, nu e treaba mea🙂
        Mi se pare mult spus „sa iubim” oamenii. Mai degraba sa ii respectam.

        Apreciază

    • Citind comentariul tau mi-am amintit de ce am plecat din Romania. Din cauza oamenilor cu vederi inguste. Nu stiu cine esti sau ce faci, dar nu ar trebui sa ii judeci atat de aspru pe cei care pleaca in strainatate la munca, cu atat mai mult pe cei care sunt in zone de conflict. Ar trebui sa ii apreciezi pentru curajul lor si sa te intrebi de ce nu poti face si tu un lucru asemanator.
      Si da, imi permit sa spun aceste lucruri tocmai pentru ca, asa ca Iulian, lucrez in Iraq. Poate ca nu avem aceleasi motive pentru care suntem aici, dar cu siguranta experienta noastra este mai frumoasa decat daca am fi plecat in Anglia, Franta, Italia sau te miri ce alta tara europeana.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s