Johnny, la gente esta muy loca!

…sau cronica unei garzi de noapte pe ambulanta

Genul de noapte care se intampla o singura data in viata! In primul rand, de ce sunt voluntar pe ambulanta? Pana de curand nu prea stiam sa raspund la intrebarea asta, acum stiu: pentru imprevizibil! Cand ai o anumita experienta, incepi sa introduci oamenii in tipare, crezi ca stii despre ce e vorba inca de cand auzi cazul prin statie sau il iei de la dispecerat. Nu faceti asa, lasati loc neprevazutului!

Am inceput si am terminat garda cu cazuri pe aceeasi strada din Ferentexas. N-o sa discut despre cazurile „banale”, desi si ele ar merita cateva randuri, cel putin cel cu luxatia de rotula. Medicul de garda dintr-un spital de urgenta i-a facut reductie pe loc, ziceai ca are maini de magician! Sa trecem la cazurile interesante acum :))

Cand ai un caz cu probleme psihice, diagnosticul pus automat de dispecerat e foarte vag: anxietate, stupoare, agitat, schizofrenie etc. Cel mai comic este „ingrozit de spaima”! Primul caz, femeie, in jur de 50 de ani, suntem solicitati de apartinator pentru ca este agitata. Ne invartim putin pana gasim adresa, insa nu putem fi siguri pentru ca pe bloc nu scria nimic. La un moment dat apare o femeie care vrea sa intre in bloc, ambulantierul o intreaba de adresa, ea nu ii raspunde, ignore total. Ma bag si eu in seama si zic ca poate nu aude. Dupa ce tipa intra in bloc, ambulantierul imi spune: „ea e!”. Ce inseamna sa ai ochiul format! Intram pana la urma in bloc, o gasim pe trepte, in fata usii, band cafea. Sotul ei era in spate, ea incepe sa spuna ca el n-o mai lasa in casa si ca e o femeie fara identitate, ca sotul i-am luat actele, telefonul, cardurile. Asta aproape ne implora s-o internam, noi nu aveam cum, din moment ce femeia era linistita si refuza internarea. Coboram pentru a avea o discutie numai cu sotul, dupa cateva momente apare si politia (solicitata de noi, insa fusese si mai devreme), ocazie cu care mi-am dat seama ca politistii nostri sunt foarte diplomati, vorbesc atat de frumos incat nu mai stiu sa puna punctul pe i. Pe scurt, omul chemase ambulanta pentru a o transporta pe nevasta-sa la spital, ea aflandu-se intr-o stare de agitatie, insa nu in momentul respectiv, ci cu cateva zile inainte. Exasperat ca politistii nu-l puteau convinge de eroarea in care se afla, l-am intrebat care a fost motivul pentru care ne-a solicitat in seara aceasta, iar el a spus ca sotia i-a facut probleme in ultimul timp (in ultimele doua saptamani, daca-mi amintesc bine) si el s-a gandit ca noaptea de sambata ar fi mai linistita (yeah, right!) si ar fi un bun moment pentru a o interna! Din moment ce noi am gasit-o linistita – si credeti-ma ca era foarte stapana pe situatie, nu ti-ai fi dat seama ca are probleme, desi e diagnosticata ca fiind bipolara – noi n-am putut s-o luam. Pe ce motiv: ca statea in fund pe scara si bea cafea la 1 noaptea? In orice caz, este a doua agitata intalnita de mine care-si face din vorbe barbatul. Power to the crazy bitches women! 😀

Cazul 2: F, peste 60 ani, agitata, cunoscuta cu probleme psihice, suntem solicitati pentru calmant. Cazul vine la o ora neobisnuita – ora 4 – cand nu prea ai solicitari. Ajungem la adresa, intram in casa, femeia statea pe pat si striga „ura/gura” fara oprire. Ne-a spus in toate felurile: domnu’ doctor, domnu patron, domnu politist, in timp ce trantea usile prin casa. O intrebam daca vrea sa mearga cu noi, ea ne intreaba „unde? la nebuni, la Balaceanca?”, ambulantierul ii spune „la 9” si ea spune ca vrea sa vine, insa nu vrea sa fie legata cu jaluzelele de maini si n-o lasa ginerele.

Ginerele ei era din alt film, probabil din „Eu cand vreau sa fluier, ma fut in el de scenariu” si dadea tot timpul replici laconice, gen „300”, cu o voce tabagica: „Sigur”, „Hai, imbrac-o”. Cool. Asta voia ca noi sa-i facem un calmant, nu s-o luam la spital – probabil era panicat ca ramane fara sac de box. Reusim sa-l convingem ca trebuie sa merem cu ea la spital. Coboram cu liftul, ea spune ca vrea sa-l apuce pe ginere de pula. In timpul asta aveam o voce in cap care-mi repeta pin-ul de la card, voce ce se sincroniza cu „ura/gura”. Fiecare cu filmul lui.

Pe drum, si aici vine partea interesanta, la radio se auzea „La gente esta muy loca”. Il intreb pe ambulantier daca stie ce inseamna, nu stie. Ii traduc si se pune pe un ras infundat, sa nu ne auda cei din spate. Cum spuneam la inceput, asta e genul de situatie care se intampla o data in viata!

Deschidem paranteza patrata [La un semafor l-am vazut pe unu’ cu caciula de Mos Craciun].

Curand aungem la Obregia (a fost un prima data pentru mine, sper sa se repete!), coboram din ambulanta si ne indreptam spre camera de garda. Pe scari ea apuca un pres pus pe balustrada si incearca sa mi-l arunce in fata. Intram pana la urma in camera de garda, la receptie un bodyguard, o asistenta si un brancardier. Asistenta ziceai ca a fost cu mine pe Aconcagua, avea fata umflata rau de tot. Pacienta ii tot dadea inainte cu „ura/gura” si se lega de basma: ce-mi dai fa mie basma, am purtat basma cand eram tanara?”.

Vine medicul, o vede in ce stare e si hotaraste s-o interneze. Ea era chiar fericita, ginerele iar sare de cur ca nu poate sa-i faca un calmant si s-o ia acasa? Ah, important: la un moment dat femeia zice ca au batut-o cu pumnii in cap, ca i-au pus catusele la maine, ca i-a dat ginerele cu pumnul in barbie etc. De aceea am facut mai devreme remarca „soacra=sac de box”. Cand esti in situatia ei insa, nu prea te crede nimeni.

Ah, era sa uit: mi-am dat seama ce afectiune nu avea: nu avea schizofrenie, pentru ca la un moment dat a cascat! Esti curios de unde stiu asta?