Despre Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt

Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt - coperta fata

cartea costă acum numai 24 de lei http://bit.ly/JurnalulFericirii

Unele lucruri in viata nu se intampla cand am vrea noi sa se intample, se intampla cand ne asteptam mai putin. Si intalnirea cu o carte buna intra in acest registru. Cartile bune nu se cumpara, se primesc in dar sau cel putin le cumperi dupa ce ti-au fost recomandate. Asadar, celor care inca n-au citit Jurnalul Fericirii de Nicolae Steinhardt le voi asterne mai jos cateva consideratii proprii pe marginea a ce a scris parintele.

Am vazut cartea in departamentul de urgenta unde lucrez acum si la inceput nu i-am acordat mare importanta.  Sincer, ii dadeam tarcoale de ceva timp, o mai vazusem acum cativa ani si in Libraria Noi, insa n-am cumparat-o atunci pentru ca era scumpa – in jur de 50 de lei, daca-mi aduc bine aminte. Stiam ca e vorba de un evreu care s-a convertit la crestinism in inchisoare si apoi s-a calugarit la Manastirea Rohia. Sincer va spun, daca ar fi trebuit sa aleg intre cumpararea acestei carti si orice alta carte, mi-e teama ca Jurnalul Fericirii nu ar fi fost cartea castigatoare.  De ce n-as putea spune, poate pentru ca atunci cand nu cunosti ceva – fie o persoana, o carte, o idee, o religie etc tinzi sa desconsideri acel ceva si sa nu-i acorzi mare importanta. Cel putin, eu mai am momente din acestea!

Dupa primele pagini, pline de citate in mai multe limbi straine din autori mai mult sau mai putin cunoscuti am lasat cartea din mana, era prea obositoare. Manat apoi de cine stie ce, dupa cateva zile am cerut-o si am reinceput s-o citesc cu mai mare atentie si m-a captivat. Parintele nu a tinut cont de ordinea cronologica in scrierea Jurnalului, astfel incat de multe ori o plimbare pe strazile Londrei anilor ’30 este incadrada de relatarea unei batai crunte primite in inchisoare sau de aducerea aminte a unei discutii filosofice sau teologice cu ceilalti detinuti. Trebuie spus din capul locului ca Nicolae Steinhardt a fost detinut politic, petrecand 5 ani in inchisorile comuniste (intre 1959 – 1964). Spun petrecand, pentru ca pentru parintele a fost o adevarata sarbatoare si un prilej de a afla si de a-si demonstra la randu-i dragostea crestineasca – s-a botezat in 1960. In mai toate paginile Jurnalului veti gasi accentuata ideea de suferinta si de purificare prin suferinta in cadrul crestinismului. Modelele parintelui erau sfintii, eroii si soldatii. O sa redau mai jos cateva pasaje din carte:

 Lipsa de entuziasm, zice Dostoievski, e semnul sigur al pierzaniei. pag. 33

…parerea lui Eminescu: blandetea poporului roman isi are obarsia in bunastarea lui pastorala, mereu superioara celei a neamurilor agricole. pag. 48

Are orice om cate o ulita a copilariei.  A mea acolo a fost, in Pantelimonul cel atat de oarecare, intre Capra si Fundeni – si-n curtea fara capat a unei fabrici de cherestea, poate industria cea mai curata, adanc patrunsa de mirosul lemnului taiat si al rumegusului. (n.r. tatal autorului era proprietarul acelei fabrici de cherestea. Sa nu uitam  ca si Iisus Hristos a fost dulgher) pag. 49

 Nestirea, indobitocirea, trecerea oarba prin viata si printre lucruri, sau trecerea nepasatoare, sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun ci si atent: a stiut sa vada. pag. 52

Definitia vietii, dupa Andre Breton: viata, zice Andre Breton, e felul in care un ins pare a se fi invoit cu inacceptabila conditie umana. pag. 59

Cand i se spunea Domnului pe Golgota: mantuieste-te pe tine si atunci vom crede, greseala era de fapt de ordin lingvistic, se judeca in temeiul unei confuzii de termeni. Daca s-ar fi coborat de pe cruce nu mai era nevoie sa se creada, ar fi avut loc doar recunoasterea unui fapt (ca in cazul papagalului rosu: coborarea de pe cruce ar fi constituit un irezistibil papagal rosu). pag. 63

 Seful garzii, un plutonier tigan care-i si barbierul Securitatii, foloseste prilejul ca sa se suie pe platforma si sa se aseze pe scaunul grefierului. De acolo ne priveste covarsit de fericire, aidoma calatorului care s-ar odihni pe scaunul regesc in timpul vizitarii unui palat ori s-ar urca, in cladirea unui parlament, la o tribuna ilustra. Excursionistului i se pare, din varful anevoie atins al muntelui, ca privelistea care se desfasoara in vale e pentru el anume. pag. 70

Vad bine ca pe cat sunt englezii de reci in strainatate, pe atat sunt de prietenosi la ei in tara. Ospitalieri, deschisi, intelegatori: recunosc oricui dreptul de a fi nebun, de a se duce naibii daca vrea – si pe ce drum isi alege; nevoia de credinta o socotesc drept lucrul cel mai natural. pag. 73

Experienta fizicienilor Michelson si Morley a dovedit in chip hotarat ca dinlauntrul unui sistem inchis nu se pot face observatii asupra miscarilor absolute ale acelui sistem deoarece observatorul, aflandu-se si el in interiorul sistemului, e prins, deci antrenat, in miscarea absoluta a acestuia. Asadar, nu poate iesi dintr-insul ca sa-l observe „din afara” si sa emita constatari obiective cu valoare ne-relativa. pag. 105-106

Ce ramane pana la urma pentru asigurarea libertatii? Care e chezasul sigur? Numai unul: curajul fizic al indivizilor. pag. 106

Descartes: toate greutatile provin din faptul ca-ti lipseste curajul.  pag. 106

Cui zice ca iubeste libertatea ar trebui sa i se poata aplica vorbele pronuntate de o actrita franceza in secolul XVIII (Sophie Arnould) in prezenta careia un batran general (nu auzea bine) repeta intrebator cuvantul rostit de ea: cum? frica? … Actrita catre un valet: ada repede un dictionar, am folosit un cuvant de care domnul general n-a auzit. pag. 106

Marile adevaruri absolute nu le putem sti din cauza experientei Michelson Morley: suntem inlauntrul sistemului, nu putem nici face constatari absolute, nici avea certitudini. Ce putem avea? Doar intuitii, banuieli, credinte. pag. 108

Nu le sade bine oamenilor de stat sa faca pe mironositele sub cuvant de stricta respectare a legalitatii. pag. 110

Sf. Grigore de Nazianz: „Cuvantul lui Dumnezeu s-a intrupat pentru ca eu sa fiu tot atat de mult Dumnezeu pe cat a fost El om.” pag. 123

…exista inca o prejudecata foarte raspandita, pe care a desprins-o cardinalul de Retz: suntem ispititi a lega indisolubil inteligenta de rautate si a da intregului, cu mult respect, numele de machiavelism. Retz: raii nu sunt mereu si neaparat destepti. Raii pot fi si prosti. pag. 123

La diavolul-contabil nu incape nici stersatura cea mai mica. Hristos, dintr-odata, sterge un intreg registru de pacate. Hristos, boier, iarta totul. A sti sa ierti, a sti sa daruiesti, a sti sa uiti. Hristos nu numai ca iarta, dar si uita. Odata iertat, nu mai esti sluga pacatului si fiu de roaba; esti liber si prieten al Domnului.

Voi continua sa extrag citate si zilele urmatoare. Si un ultim gand, de incheiere. Mi-am adus aminte ca am citit Codul bunelor maniere pe nerasuflate, intr-o singura noapte. Si apoi incercam sa respect ce citisem acolo, cel putin cand eram in societate. Nu pot fi insa ca englezul care respecta toate manierele chiar si cand isi ia ceaiul in mijlocul junglei, fara a fi nimeni altciveva de fata. Am avut intotdeauna o problema cu salutul. Cand eram mic nu salutam aproape deloc, insa dupa ce am citit Codul… am inceput sa respect cu religiozitate regulile de acolo. Ajunsesem insa pana acolo incat nici in ruptul capului n-as fi salutat pe cel care a intrat in incapere, eu fiind inauntru de exemplu, pentru ca acest lucru contrazicea Codului… In noaptea aceasta mi-am dat seama ca am gresit, la pagina 270 sta scris urmatorul lucru care a desfiintat tot ceea ce eu credeam litera de lege:

 Aristocrat: insul care vrea sa fie mai bun, care-si cunoaste mai mult datorii decat drepturi, care pentru nimic in lume nu si-ar ingadui o nedelicatete sau un gest de iritatie fata unul mai mic decat el. „

Ia sa incercam si noi sa fim putin aristocrati, sa nu ne mai gandim la drepturi, ci numai la datorii. Sa incepem sa salutam noi primii, chiar daca in Codul bunelor maniere sta scris altfel!

Cartea poate fi cumparata cu 24 de lei de aici sau in format electronic (ebook) cu 22 de lei.

One thought on “Despre Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt

  1. Valeleu, asa tarziu sa te intalnesti cu Monahul de la Rohia? Sau poate ca esti mai norocos…intalnirea sa fi venit cand varsta este coapta si experienta de viata dospita…daca tot l-ai intalnit, citeste neaparat si DARUIND VEI DOBANDI! Ester cartea lui de predici, de fapt consemnari in scris ale cuvantarilor pe care le tinea calugarilor si credinciosilor la manastire…nu te speria de cuvantul predici, nu are nimic din stereotipiile si saracia de imagini si cultura ale predicilor ,,standard’! Predicile sale sunt mici giuvaiere, idei teologice inedite impanate cu referinte culturale de peste tot. Un singur exemplu iti dau. Vorbind despre primul martir, Arhidiaconul Stefan, pasajul biblic spune ca in momentul de apropiere al mortii a privit in sus si a vazut pe Fiul Omului STAND de-a dreapta Tatalui. Este singurul loc in Scriptura unde apare in acest context verbul A STA, in toate celelalte cazuri apare verbul SEZAND. Atentie, limba romana veche, una analitica, face deosebire intre a sedea, care inseamna a sta jos, si a sta pur si simplu, care inseamna a sta in picioare. Si se intreaba Steinhardt de ce oare doar aici Iisus STA? si nu SADE? Poate din respect pentru primul Sau martir?….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s