robofobul (partea 1)

Nu putea să se ridice, facuse imprudenţa să arunce cu toiagul după mucoşii ăia care îi scuipau mereu cuvinte de ocară in obraz. Nu-i nimerise, nici nu-i era asta intenţia, voia doar să-i alunge de lângă el. Era acum in patru labe, uitându-se dupa monedele de culoarea bronzului care îi săriseră din buzunar când se urnise din loc ca să se ia la harţă cu puştanii aia. Îi furaseră cartonul! Când observă dispariţia cartonului, se întristă mai mult decât pentru toţi banii pe-o săptămână. Era un carton de la biserica de lemn din Titan, i-l dăruise o studentă la litere care venea să îngenuncheze înaintea Maicii Domnului când se apropia vreun examen. Tot ea îi scrisese şi textul de’nmuiat inimi de orăşan grăbit: „Toate’s pe lume făcute/ Să se uite, să te uite/ Eu nu te’oi uita vreodată/ De mi’oi da o mică plată”. Fătuca zise ca niciun cerşetor nu avea versuri pe carton, toţi se plângeau de ceva, îşi înşirau bolile reale sau închipuite, dar el va da lovitura cu versurile astea. El, care nu se pricepea la vorbe meşteşugite- nici macăr nu ştia să se iscalească- a crezut-o pe cuvânt. Văzu el apoi că lumea râdea de el şi de cartonu’ lui, da’ mai primea câteodat’ o hârtie de 5 roni din partea unei doamne bine îmbracate şi puse acest lucru pe seama textului de pe carton. Dar acum totu’ era pierdut, fără carton nu-şi mai putea imagina viaţa.

Cu gândurile astea vraişte in cap se îndreptă spre Mala Mujer, cârciuma unde se adunau toţi amărâţii din Est. În faţa speluncii ăsteia era o copilă de 13-14 ani, într-un maieu cu găurele, fumând o ţigară electronică. Ptiu, drăcia dracu’, astea când or fi apărut? zise mai mult întrebându-se pe sine, dar răspunsul fetiţei veni imediat:

Phuro, zî să’nnebuneşti dacă nu-mi dai o ţâgarî! zise blondina în timp ce trăgea cu sete din chestia aia ce’o avea deja in gură, care aducea mai degrab’ a lanternă cu laser, ce lumina când roşu, când galben.

– Păi văd că deja ai una! Hai, ja la căruţă!

Blondina se dădu la o parte şi moşu’ deschise uşa birtului cu toiagu’ şi ochi din prima masa lui. Era liberă, ca de fiecare dată, pentru că toată lumea se îngrămădea în jurul unui chinez care venea în fiece seară să dea lecţii de română comesenilor. Pe el toată hărmalaia asta îl exaspera, nu’şi putea asculta în linişte meciurile de şah la radio. O bucurie avea şi el, şahul jucat în direct de gruparea Joco locco, o organizaţie a Parlamentului Auropean, care lupta pentru introducerea şahului ca disciplină obligatorie în şcoli. Bineînteles că erau anumite grupuri de interese care nu doreau acest lucru şi atunci ce s-au gândit cei din Joco locco: „organizăm un campionat de şah şi înlocuim piesele cu roboţi”. Aici vine partea interesantă, aceste partide de şah erau foarte violente, de multe ori roboţii erau supuşi unor chinuri groaznice. Fundaţiile robomanitare nu au stat cu cablu’ degeaba în priză şi au pichetat luni la rând saiturile si forumurile Parlamentului Auropean, care însă nu recunoştea că sprijină gruparea robofobă. Şi cum spuneam, aceste meciuri erau transmise în direct de radiourile pirat şi aveau un succes enorm. Nu şi in spelunca asta, unde lumea părea denaturată.

Moşu’, plictisit până peste cap de atmosfera bombei ăsteia, îl căuta cu ochii pe barman. Alături, şantieriştii îşi notau conştiincios cuvintele noi învăţate în limba paternă ( această sintagmă fusese introdusă la presiunea organizaţiilor de homosexuali).

– Da, balamo, ce vă aduc?

– Bă, da’ v-aţi ţiganizat toţi, ce-aţi păţit? În fine, adu-mi cinzeci de rachiu şi apoi un pastrăv la grătar cu mămăliguţă şi usturoi. Ah, era să uit, vezi că mai aştept un nepot, adă un platou şi pentru el cu nişte telemea, cârnaciori olteneşti şi pastramă de… Nici nu termină bine propoziţia că-l văzu pe chinez lângă el

– Să-mi fie cu iertare, boieri mari, dar aţi facut o greşeală colosală: nu se spune „cinzeci de rachiu”, ci cincizeci de ml de rachiu şi nici „adă”, ci adu-mi!

– Buai Lingiceapuci, io cre’ că tu ai facut româna cu Spătaru Milescu şi acum ai venit să ne dai nouă lecţii! Auzi la el, „să-mi fie cu iertare”! Da’ de „să-ţi moară la intrare” ai auzit mă? Apoi spre barman: Ai notat bă?

– Am notat tot, balamo! Da’ sunteţi sigur, sunt prea multe grăsimi animale în ce-aţi comandat şi în combinaţie cu alcoolul inima Dvs. va avea de suferit! Sunt studii care confirmă faptul că alcoolul…

– Bă, voi v-aţi dilit cu toţii? N-am venit să-mi ţii tu prelegeri, am venit să-mi umplu maţu’!

Barmanul plecă spaşit de la masa moşului. Tot meşterind la aparatul de radio Futachi, moşu’ aude o voce răguşită, ca din canal:

– N-aveţi cumva o baterie AG 4, să-mi aprind ţigara?

–––––––– va urma–––––

lexic

phuro- moş (lb. rromani)

balamo- domn (lb. rromani)

ja la căruţă- pleacă de aici!; lasă-mă în pace! (lb. rromani)

robomanitare- care apară drepturile roboţilor – producţie proprie😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s