Ce am mai facut in ultima luna prin spital

Hai ca n-am mai vorbit cu voi pe indelete de ceva timp, pentru ca am avut pacienti 🙂 Sa va dau raportul:

  1. mi-am adus aminte de pacientul cu policitemia vera din Coltea care venise pt flebotomie cand eram in practica in anul 1. Atunci am vazut prima data cum se face o flebotomie. Acum vreo 2 saptamani am facut 2 flebotomii in aceeasi zi, unul din pacienti avea policitemia vera! In lipsa unui set standard, am conectat un set de infuzie la o punga urinara.
  2. tot o punga urinara am folosit si la prima toracocenteza la care am asistat. L-am asistat pe un medic din Kenia – omu’ e medic anestezist dar face de toate. Spune ca in Kenia nu poti profesa ca medic daca nu stii sa asisti o nastere si sa faci proceduri de mica chirurgie, indiferent de specialitatea pe care ti-o alegi. Imi place cum povesteste despre relatia dintre medici si asistenti de acolo si in comparatie cu noi, ei sunt mult avansati.
  3. avem si un caz de febra tifoida printre noi, unul dintre colegii nostri s-a imbolnavit. Nu m-am panicat, ca mi-am facut vaccinul anul trecut, cand am plecat de la Medicover.
  4. am avut doi pacienti cu multiple plagi la nivelul membrelor inferioare. Unul din ei (irakian) era intr-o masina asupra careia s-a aruncat o grenada. Cel de-al doilea (din Sierra Leone) a locuit in baza din Kirkuk in aproximativ acceasi zona unde am stat eu anul trecut. Anul trecut era liniste in baza de langa Kirkuk, insa anul acesta insa atacurile cu mortiere au fost numeroase.
In alta ordine de idei, am observat ca exista asistenti care inca nu stiu cum sa arunce deseurile corect. Si nu discut aici de cei proaspat iesiti de pe bancile scolii, ci de cei care au ceva ani de meserie in spate. Ma intreb daca fac acest lucru pentru ca n-au stiut niciodata, din comoditate sau din nepasare? Voi ce credeti?
Reclame

un fel de farmville, dar off-line

Dupa cum v-am promis, astazi urc niste poze facute in gradina din fata biroului. Cei doi vecini pe care ii am m-au ajutat cu seminte si cu sfaturi, mai imi uda gradina din cand in cand, eu la fel ii ajut cand au nevoie. La fel ca in facebook :D. Impreuna cu Bill (el a venit primul cu ideea de a face o gradina aici) am facut acum doua saptamani o banca de gradina. Cativa mesteri au vazut-o si au ras de designul ei, dar eu sunt multumit, pana la urma e prima banca pe care am facut-o in viata mea – sper ca Ikea sa nu-mi fure ideea :D. Regret acum faptul ca n-am invatat niste dulgherie atunci cand am avut ocazia.

Deci, pozele:
gradina de vara, Irak (va place banca mea?)



floarea soarelui - mama ei de samanta! 😀

how far can you run…

10 k mother's day run official t-short

Zi plina azi, zi de vara pana-n seara, cum zicea cineva! M-am trezit la 5.45 am (nu mai m-am trezit la o ora asa matinala de cand am plecat din tara). Am inceput cu o cursa de 10 km alaturi de soldatii americani si de cativa civili. Cel mai rau imi pare ca nu stiu pe ce loc am terminat, am scos un timp amarat de 51’43” (tinta era sa scot un timp pana intr-o ora, deci m-am incadrat). Totusi, m-am simtit ca un vierme cand au inceput sa ma depaseasca niste soldati spre finalul cursei. E prima cursa la marginea desertului irakian, si implica mult mai multe efort decat cursele cu care eram obisnuit din tara, unde aveam umbra si o boare racoroasa din cand in cand. La ora 7, cand s-a dat startul, aici erau 19 gr C si 50% umiditate atmosferica, iar la ora 8 erau 24 de gr C si umiditatea coborase la 38%, soarele stralucea in forta, nederanjat de niciun nor.

Pentru ca azi americanii sarbatoresc Mother’s Day, cursa a fost dedicata „to all the mothers out there”, dupa spusele celui care a dat startul. Ne-am luat apoi pozitia de drepti pentru a asculta imnul, toata lumea a salutat drapelul pictat pe un t-wall(mai putin eu, normal) si din difuzoare s-a auzit un cantec in araba, moment in care eu am ramas ca la dentist. Probabil era imnul Irakului, dar posibilitatea asta mi-a venit in minte dupa ceva timp, la inceput am crezut ca e imnul U.S. cantat in arabeste! Dupa vreo 2 minute, au bagat varianta instrumentala a imnului lor si m-am linistit.

La sfarsitul cursei am intrat in vorba cu doi alergatori si la un moment dat, aratandu-mi mirarea fata de accentul lor britanic, ii intreb de unde sunt. Ei imi raspund ca sunt din Scotia, si au accentuat chestia asta, subliniind ca nu sunt „britanici” cum crezusem eu la inceput. Oare asa se prezinta si unii concetateni de-ai nostri cand sunt plecati prin afara? In continuare, am discutat cu ei despre vreme (duaah) si despre fotbal, ca deh, oamenii si-au adus aminte de meciul dintre Glasgow Rangers si Steaua Bucuresti.

suntem atacati

Am crezut ca e o gluma, de vreo 2-3 zile astia sunt intr-o alarma continua, si chiar pica diverse chestii prin curtea bazei. Acum doua zile un soldat american a fost ranit in timp ce dormea, i-au intrat niste schije de la un obuz de mortiera intr-o anumita parte a corpului. Culmea, omu era in pat, dormea, din cate am inteles. Acum am venit la birou si sefu’ pazei era afara, cu vesta antiglont si cu pusca in mana, zicea ca s-a tras asupra punctului de control de langa noi (biroul nostru e foarte aproape de oras). Si asta era una dintre cele mai linistite zone din Irak. Revin maine cu detalii. Adica, sper sa revin! Pana una alta, stay safe!

watching „the hurt locker” in iraq

Am cumparat filmul cu 2 dolari de la bazarul din baza militara. Am crezut ca e vreun alt film de duzina despre razboi, dar n-a fost asa, din moment ce a castigat si cateva Oscar-uri.  Trebuie sa recunosc ca m-a tinut in suspans si m-a facut sa ma intreb: „What the hell am I doing here?”.  Chiar, buna intrebare, chiar sunt multi cei care m-au intrebat ce fac pe aici si nu le-am raspuns (complet). Veti observa la un moment dat in film un tip cu cagula care le traduce soldatilor americani ce spune un irakian. Ei bine, acela este un translator (en. linguist). Compania care angajeaza localnici (nu numai localnici, conditia e sa cunoasca limbile araba si engleza, deci pot veni arabi si din alte parti, dar acesta situatie nu prea e comuna) vrea sa fie sigura ca translatorii nu sufera de boli transmisibile (cum ar fi, dar nelimitandu-se la: tuberculoza, hepatita C, HIV/SIDA, malarie, febra tifoida) si nu sunt consumatori de droguri. Aici intervine rolul meu, sunt in echipa cu un medic si facem tot posibilul pentru a nu angaja vreo persoana care ar putea reprezenta risc de imbolnavire pentru soldatii americani. Aici aveti un trailer. Enjoy!

P.S. Ieri a explodat ceva in apropierea bazei in care ma aflu acum. Am auzit doar sunetul exploziei, nu stiu daca au fost victime.

alegerile din Irak

Pentru a crea un climat de securitate, politia irakiana le-a interzis astazi civililor folosirea masinilor si a motocicletelor. Cu toate acestea, 38 de oameni au murit si 89 sunt raniti, in pricipal in Baghdad. Circa 19 milioane de cetateni au drept de vot, dar se pare ca s-au tiparit 25 de milioane buletine de vot, conform spuselor lui Hasan Salman, din partea Aliantei Nationale Irakiene (Iraqi National Alliance). Al Jazeera prevede ca nimeni nu va obtine majoritatea parlamentara, deci mai mult ca sigur shiitii vor trebui sa se alieze fie cu sunnitii, fie cu minoritatea kurda.

Pe net am observat ca unii analisti considera Irakul un exemplu pentru Orientul Mijlociu prin faptul ca voteaza liber a doua oara dupa inceperea razboiului in 2003.

Astept un mail din partea unui kurd, sa va spun si cum au fost vazute alegerile de populatia locala, presa nu poate reda realitatea cu toate nuantele ei.

Later update 0841 PM, Baghdad time

Am primit mailul de la corespondentul meu in teritoriu:

people had to walk in small towns and in big cities the government provided the people with buses for transportation the situation was good generally…here in my town (Makhmur, n.r.) everything finished smoothly without any problems everything was good …..I voted normally in my town. Ari

biometrics

The Simpsons Movie

Daca vreti sa lucrati intr-o baza militara americana din Irak (sau de oriunde) trebuie sa stiti urmatoarele lucruri:

– aveti nevoie de un card de acces (numit badge de ei). Acest badge poate fi de vizitator (e valabil de obicei 2 saptamani, trebuie sa ai escorta inarmata dupa tine cand pleci de la locul de munca. Destul de frustrant sa ai un astfel de card). Cand acest card expira, ti se face un badge temporar, valabil o luna (nu mai ai nevoie de escorta, ai acces la cantina, gym, transport etc). Apoi urmeaza cardul definitiv, care-ti asigura transport militar oriunde ai neveoie, poti escorta alte persoane etc. Bineinteles ca aceste carduri se elibereaza in primul rand in functie de cetatenie, asa ca daca esti cetatean canadian de exemplu ai mai multe avantaje decat un pakistanez (am sarit peste cetatenii U.S., e normal ca ei sa se bucure de toate avantajele, doar sunt pe teritoriul lor). Procedura standard pentru eliberarea unui card implica fotografiere, amprentare digitala si scanarea irisului, numai ca de fiecare data difera numarul de foto sau de amprentari care se efectueaza. Astfel, pt cardul de vizitator mi s-au facut doua poze, fata si profil, scanarea irisului si amprentare digitala (amprenta fiecarui deget). Pt cel de-al doilea card, mi s-au facut cam 6 poze, de doua ori. A trebuit repetata sedinta foto pt ca desteptul gresise ceva (bine, daca ar fi s-o spunem pe aia dreapta, e cam nasol in astfel de momente sa fii tatuat). Din nou, scanarea irisului si amprentare. Astazi, pentru a mi se elibera ultimul card (sper) am fost din nou fotografiat (doar patru foto azi), mi s-a scanat iarasi irisul si am fost amprentat. Au un fel de scaner unde pui palma si ti se scaneaza pe rand urmatoarele: mai intai fiecare jumatate superioara a palmei, apoi cea inferioara, apoi fiecare margine inferioara a palmei; urmeaza apoi fiecare deget in parte, apoi irasi fiecare deget in parte, de data aceasta rulat de la stanga la dreapta. Apoi, pe un alt scaner, iarasi amprente, dar aici doar ale degetului mare si indexului de la fiecare mana. La un moment dat, am simtit ca ametesc…Nu stiu ce s-a intamplat in tot acest timp, dar m-am trezit cu o durere de cap si cu antebratul stang bandajat, mi-a explicat apoi un coleg ca mi-au introdus un chip pentru a ma urmari prin satelit.

– trebuie sa va inarmati cu rabdare. La inceput se poata frumos cu tine, toti sunt cu gura pana la urechi, apoi incet-incet, te amana cu tot felul de lucruri, te pun pe drumuri aiurea (could you come back tomorrow, I’m terrible sorry for this, but SG. Taylor it’s kinda busy right now, bla bla bla.

Sursa imaginii: http://www.cl.cam.ac.uk/~jgd1000/simpsons.html