Ziua Mondială a Pneumoniei – sună-i pe cei de la Pfizer să reducă prețul vaccinului!

Sâmbătă, 12 noiembrie, este Ziua Mondială a Pneumoniei (World Pneumonia Day). Această afecțiune poate fi prevenită prin vaccinare, în acest moment existând doar două companii farmaceutice care produc vaccinul pneumococic, GSK și Pfizer. Acest lucru înseamnă că există un duopol și cele două companii profită de poziția lor pe piață pentru a vinde acest vaccin cu un preț ridicat.

Vaccinul pneumococic este inclus în majoritatea schemelor de vaccinare din lume, iar în calendarul de vaccinare din România se face la 2 – 4 – 11 luni, însă este trecut cu asterix, adică

* Vaccinul pneumococic conjugat va fi inclus în calendarul național de vaccinare în funcție de fondurile disponibile. (sursa http://desprevaccin.ro/calendar-vaccinare/)

Aproape peste tot în lume, guvernele se asigură că au stocuri suficiente pentru a-și vaccina populația, în funcție de calendarul de vaccinare specific. Prețul diferă, astfel țările mai bogate vor plăti mai mult decât cele sărace pentru acest vaccin. Sunt și țări care din cauza situației economice/politice dezastruoase, nu pot cumpăra vaccinul – și nu numai acesta – populația acelor țări, în special copiii sub 5 ani, fiind sub un risc ridicat de îmbolnăvire. În aceste situații, grație unor organizații umanitare cum este Médecins Sans Frontières (Medici fără frontiere), sunt organizare campanii de vaccinare și astfel refugiații sau cei aflați în zone de conflict rămân protejați de o afecțiune gravă cum este pneumonia, de cele mai multe ori mortală în situația lor.

Probabil te gândești că a avea pneumonie nu este ceva foarte grav într-o țară din vest, însă nu același lucru se întâmplă într-o țară săracă sau aflată în conflict, cum ar fi de exemplu Ucraina, Republica Centrafricană, Republica Democrată Congo, Sudanul de Sud, Siria etc. Peste 99% din decesele provocate de pneumonie sunt înregistrate în țările în curs de dezvoltare, unde accesul la serviciile medicale și tratamente nu este posibil pentru mulți copii. În țara noastră incidența bolii este ridicată și avem cel mai mare număr de decese din UE, aproximativ 900 de copii mor anual din cauza pneumoniei, conform Agerpres.

give-a-call-to-pfizer

Datorită presiunii exercitate de Médecins Sans Frontières, prin campania A Fair Shot, GSK a anunțat că va reduce prețul pentru Synflorix la 3.05 USD/doză, rezultând un preț final de 9.15 USD/copil (cum ați văzut mai sus, vaccinul se face în trei rapeluri). Două remarci în legătură cu acest preț:

  1. în primul rând, acesta va fi prețul pentru GAVI, o organizație internațională care distribuie vaccinuri la un preț redus pentru țările aflate în curs de dezvoltare, deci nu toate țările vor avea acces la acest preț preferențial
  2. MSF a propus un preț de 5 USD/copil pentru ca vaccinul să fie accesibil chiar și celor mai sărace țări. GSK spune că nu se poate, pentru că ar fi sub costurile de fabricație.

Pfizer încă se gândește ce decizie să ia, așa că trebuie să le arătăm că vrem ca ei să scadă prețul vaccinului și putem face acest lucru sunându-i și trimițându-le mailuri. Eu am sunat până acum la birourile lor din România, Suedia și Rusia. Găsiți aici o listă cu nr. de telefon ale reprezențelor lor din diferite țări, iar aici sunt datele de contact pentru România. Ce trebuie să le spuneți?

Bună ziua! Vreau să las un mesaj pentru directorul Pfizer, Ian Read. Pe 12 noiembrie este Ziua Mondială a Pneumoniei și sper ca Pfizer să reducă prețul pentru vaccinul pneumococic până la 5 dolari/copil pentru toate țările aflate în curs de dezvoltare și pentru organizațiile umanitare ca Medici fără Frontiere. Mulțumesc! (mesajul în engleză este aici).

Anunțuri

Cum poţi face voluntariat într-un spital public

Ştiu că sunt mulţi asistenţi medicali generalişti care nu au un loc de muncă – dintr-un motiv sau altul. Bine, nu vă imaginaţi că toţi sunt şomeri, cei care încă sunt în ţară au un loc de muncă, dar nu în sistemul sanitar. Consider că motivaţia pe care ai avut-o când ai decis să intri la o şcoală de asistenţi trebuie reanimată, nemaivorbind de faptul că această profesie se uită dacă nu este practicată cu regularitate.

350908_350908_241114_VOLUNTARI_SPITAL.mp4.snapshot.1

sursa foto: Digi24

Pentru că vreau să capăt experienţă în tratarea pacienţilor cu boli infecţioase, am decis să fac voluntariat într-un spital public specializat. În principiu, procedura se aseamană cu cea de la angajare, adică te duci la secretariat, scrii o cerere în atenţia managerului spitalului şi anexezi copii ale următoarelor:

  • carte de identitate
  • diploma de studii
  • certificat de membru OAMGMAMR + aviz de liberă practică pentru anul în curs
  • asigurare de malpraxis
  • CV
  • scrisoare de intenţie
  • scrisoare de recomandare (minim una) de la angajatorii precedenţi (dacă n-ai mai lucrat, cred că se acceptă o astfel de scrisoare de la şcoala de asistenţi)

Pentru că n-am mai lucrat în România din septembrie 2013, nu am aviz de liberă practică, aşa că am mers la OAMGMAMR pentru a-mi elibera o adeverinţă – această adeverinţă este valabilă 30 de zile.

Cam asta ar fi procedura oficială. Eu vă recomand nu doar să mergeţi la secretariatul spitalului, ci să luaţi legătura şi cu directorul de îngrijiri şi/sau asistentul şef al secţiei pe care doriţi să lucraţi.

Voi reveni cu detalii despre activitatea ca voluntar dacă voi fi acceptat. Dacă aveţi experienţa voluntariatului într-un spital public sau aveti intrebari, va rog sa lasati un comentariu.

 

Saptamana Nationala a Voluntariatului – activitati la care am participat

Pentru ca intre 14-20 mai este Saptamana Nationala a Voluntariatului, am participat la o serie de actiuni cu Crucea Rosie, filiala sectorului 2, al carui voluntar sunt. Luni, marti si miercuri am fost la Complexul Sf. Pantelimon (vis-a-vis de Spitalul Sf. Pantelimon) unde in parteneriat cu cei de la Primaria Sectorului 2 si cu Asociatia „Foisorul de Foc” am masurat tensiunea arteriala si i-am informat pe cei cu hipertensiune despre riscurile la care se expun si de ce este important sa mearga la medicul de familie.

Astazi am avut cel mai mult de lucru. Am avut cortul de Crucea Rosie montat in fata Primariei Sectorului 2 si am inceput ziua printr-o demonstratie de resuscitare cardiopulmonara pe care au continuat-o apoi voluntarii filialei noastre si cei din echipele de Sanitari Priceputi.

Eu am masurat tensiunea arteriala pentru aproximativ 100 de persoane – tinand cont ca la Coltea s-a desfasurat tot o astfel de actiune, unde in 3 ore s-a masurat tensiunea a 500 de persoane, zic ca m-am descurcat destul de bine, nu? 🙂

Aceleasi probleme cunoscute de cei ce lucreaza in domeniul medical: oamenii nu constientizeaza pericolul hipertensiunii si nu-si dau seama ca aceasta afectiune este un ucigas tacut. Multi chiar isi fac un titlu de lauda din faptul ca au tensiuni de peste 200/110 mmHg si se simt bine!

Am avut insa si un pacient cu dureri precordiale pentru care am chemat ambulanta. Echipajul a sosit foarte repede si l-a transportat pe pacient la spital, pentru un consult de cardiologie. Pacientul a fost cooperant, chiar m-a surprins. O singura mentiune totusi: a luat un Captopril dupa ce i-am masurat TA prima data, fara sa-mi spuna, desi l-am intrebat. A recunoscut in fata asistentei de pe ambulanta. Si asa ajungem la concluzia dr. House: pacientii mint! 

Faza tare este ca ajungand acasa si citind stirile zilei, am aflat ca astazi a fost Ziua Mondiala de Lupta Impotriva Hipertensiunii Arteriale! (via sanatateatv.ro)

Ce am mai facut in ultima luna prin spital

Hai ca n-am mai vorbit cu voi pe indelete de ceva timp, pentru ca am avut pacienti 🙂 Sa va dau raportul:

  1. mi-am adus aminte de pacientul cu policitemia vera din Coltea care venise pt flebotomie cand eram in practica in anul 1. Atunci am vazut prima data cum se face o flebotomie. Acum vreo 2 saptamani am facut 2 flebotomii in aceeasi zi, unul din pacienti avea policitemia vera! In lipsa unui set standard, am conectat un set de infuzie la o punga urinara.
  2. tot o punga urinara am folosit si la prima toracocenteza la care am asistat. L-am asistat pe un medic din Kenia – omu’ e medic anestezist dar face de toate. Spune ca in Kenia nu poti profesa ca medic daca nu stii sa asisti o nastere si sa faci proceduri de mica chirurgie, indiferent de specialitatea pe care ti-o alegi. Imi place cum povesteste despre relatia dintre medici si asistenti de acolo si in comparatie cu noi, ei sunt mult avansati.
  3. avem si un caz de febra tifoida printre noi, unul dintre colegii nostri s-a imbolnavit. Nu m-am panicat, ca mi-am facut vaccinul anul trecut, cand am plecat de la Medicover.
  4. am avut doi pacienti cu multiple plagi la nivelul membrelor inferioare. Unul din ei (irakian) era intr-o masina asupra careia s-a aruncat o grenada. Cel de-al doilea (din Sierra Leone) a locuit in baza din Kirkuk in aproximativ acceasi zona unde am stat eu anul trecut. Anul trecut era liniste in baza de langa Kirkuk, insa anul acesta insa atacurile cu mortiere au fost numeroase.
In alta ordine de idei, am observat ca exista asistenti care inca nu stiu cum sa arunce deseurile corect. Si nu discut aici de cei proaspat iesiti de pe bancile scolii, ci de cei care au ceva ani de meserie in spate. Ma intreb daca fac acest lucru pentru ca n-au stiut niciodata, din comoditate sau din nepasare? Voi ce credeti?

Johnny, la gente esta muy loca!

…sau cronica unei garzi de noapte pe ambulanta

Genul de noapte care se intampla o singura data in viata! In primul rand, de ce sunt voluntar pe ambulanta? Pana de curand nu prea stiam sa raspund la intrebarea asta, acum stiu: pentru imprevizibil! Cand ai o anumita experienta, incepi sa introduci oamenii in tipare, crezi ca stii despre ce e vorba inca de cand auzi cazul prin statie sau il iei de la dispecerat. Nu faceti asa, lasati loc neprevazutului!

Am inceput si am terminat garda cu cazuri pe aceeasi strada din Ferentexas. N-o sa discut despre cazurile „banale”, desi si ele ar merita cateva randuri, cel putin cel cu luxatia de rotula. Medicul de garda dintr-un spital de urgenta i-a facut reductie pe loc, ziceai ca are maini de magician! Sa trecem la cazurile interesante acum :))

Cand ai un caz cu probleme psihice, diagnosticul pus automat de dispecerat e foarte vag: anxietate, stupoare, agitat, schizofrenie etc. Cel mai comic este „ingrozit de spaima”! Primul caz, femeie, in jur de 50 de ani, suntem solicitati de apartinator pentru ca este agitata. Ne invartim putin pana gasim adresa, insa nu putem fi siguri pentru ca pe bloc nu scria nimic. La un moment dat apare o femeie care vrea sa intre in bloc, ambulantierul o intreaba de adresa, ea nu ii raspunde, ignore total. Ma bag si eu in seama si zic ca poate nu aude. Dupa ce tipa intra in bloc, ambulantierul imi spune: „ea e!”. Ce inseamna sa ai ochiul format! Intram pana la urma in bloc, o gasim pe trepte, in fata usii, band cafea. Sotul ei era in spate, ea incepe sa spuna ca el n-o mai lasa in casa si ca e o femeie fara identitate, ca sotul i-am luat actele, telefonul, cardurile. Asta aproape ne implora s-o internam, noi nu aveam cum, din moment ce femeia era linistita si refuza internarea. Coboram pentru a avea o discutie numai cu sotul, dupa cateva momente apare si politia (solicitata de noi, insa fusese si mai devreme), ocazie cu care mi-am dat seama ca politistii nostri sunt foarte diplomati, vorbesc atat de frumos incat nu mai stiu sa puna punctul pe i. Pe scurt, omul chemase ambulanta pentru a o transporta pe nevasta-sa la spital, ea aflandu-se intr-o stare de agitatie, insa nu in momentul respectiv, ci cu cateva zile inainte. Exasperat ca politistii nu-l puteau convinge de eroarea in care se afla, l-am intrebat care a fost motivul pentru care ne-a solicitat in seara aceasta, iar el a spus ca sotia i-a facut probleme in ultimul timp (in ultimele doua saptamani, daca-mi amintesc bine) si el s-a gandit ca noaptea de sambata ar fi mai linistita (yeah, right!) si ar fi un bun moment pentru a o interna! Din moment ce noi am gasit-o linistita – si credeti-ma ca era foarte stapana pe situatie, nu ti-ai fi dat seama ca are probleme, desi e diagnosticata ca fiind bipolara – noi n-am putut s-o luam. Pe ce motiv: ca statea in fund pe scara si bea cafea la 1 noaptea? In orice caz, este a doua agitata intalnita de mine care-si face din vorbe barbatul. Power to the crazy bitches women! 😀

Cazul 2: F, peste 60 ani, agitata, cunoscuta cu probleme psihice, suntem solicitati pentru calmant. Cazul vine la o ora neobisnuita – ora 4 – cand nu prea ai solicitari. Ajungem la adresa, intram in casa, femeia statea pe pat si striga „ura/gura” fara oprire. Ne-a spus in toate felurile: domnu’ doctor, domnu patron, domnu politist, in timp ce trantea usile prin casa. O intrebam daca vrea sa mearga cu noi, ea ne intreaba „unde? la nebuni, la Balaceanca?”, ambulantierul ii spune „la 9” si ea spune ca vrea sa vine, insa nu vrea sa fie legata cu jaluzelele de maini si n-o lasa ginerele.

Ginerele ei era din alt film, probabil din „Eu cand vreau sa fluier, ma fut in el de scenariu” si dadea tot timpul replici laconice, gen „300”, cu o voce tabagica: „Sigur”, „Hai, imbrac-o”. Cool. Asta voia ca noi sa-i facem un calmant, nu s-o luam la spital – probabil era panicat ca ramane fara sac de box. Reusim sa-l convingem ca trebuie sa merem cu ea la spital. Coboram cu liftul, ea spune ca vrea sa-l apuce pe ginere de pula. In timpul asta aveam o voce in cap care-mi repeta pin-ul de la card, voce ce se sincroniza cu „ura/gura”. Fiecare cu filmul lui.

Pe drum, si aici vine partea interesanta, la radio se auzea „La gente esta muy loca”. Il intreb pe ambulantier daca stie ce inseamna, nu stie. Ii traduc si se pune pe un ras infundat, sa nu ne auda cei din spate. Cum spuneam la inceput, asta e genul de situatie care se intampla o data in viata!

Deschidem paranteza patrata [La un semafor l-am vazut pe unu’ cu caciula de Mos Craciun].

Curand aungem la Obregia (a fost un prima data pentru mine, sper sa se repete!), coboram din ambulanta si ne indreptam spre camera de garda. Pe scari ea apuca un pres pus pe balustrada si incearca sa mi-l arunce in fata. Intram pana la urma in camera de garda, la receptie un bodyguard, o asistenta si un brancardier. Asistenta ziceai ca a fost cu mine pe Aconcagua, avea fata umflata rau de tot. Pacienta ii tot dadea inainte cu „ura/gura” si se lega de basma: ce-mi dai fa mie basma, am purtat basma cand eram tanara?”.

Vine medicul, o vede in ce stare e si hotaraste s-o interneze. Ea era chiar fericita, ginerele iar sare de cur ca nu poate sa-i faca un calmant si s-o ia acasa? Ah, important: la un moment dat femeia zice ca au batut-o cu pumnii in cap, ca i-au pus catusele la maine, ca i-a dat ginerele cu pumnul in barbie etc. De aceea am facut mai devreme remarca „soacra=sac de box”. Cand esti in situatia ei insa, nu prea te crede nimeni.

Ah, era sa uit: mi-am dat seama ce afectiune nu avea: nu avea schizofrenie, pentru ca la un moment dat a cascat! Esti curios de unde stiu asta?

Ce am aflat astazi despre cascat

Acad. prof. dr. Constantin Popa a prezentat astazi in cadrul Galei Viata Medicala cartea Dr. Jean Askenasy, Cascat si oftat, din seria Semiotica vietii banale. Ce am retinut din prezentarea academicianului:

  • cascatul la om apare la varsta fetala de 4 luni si continua sa exista pana la moarte
  • cascatul are centrul sa nervos in formatia reticulata, in relatie organica cu respiratia si cu centrii cardio-vasculari
  • cascatul este un semn al necesitatii de a domina – la maimute si gorile. La alte animale indeplineste functiile de semnalizare a pericolului, foamei, necesitatii sexuale
  • atunci cand cascam inseamna ca organismul nostru trece printr-o perioada de tranzitie si se impune reajustarea si rearmonizarea intr-o noua homeostazie
  • cascatul- sau lipsa lui – ne ajuta sa diagnosticam anumite afectiuni. De exemplu, singurii oameni care nu casca sunt schizofrenicii si autistii.

Care este rostul examenului medical?

Astazi am avut un pacient care m-a intrebat care-i rostul examenului medical si al testelor medicale in general. Da’ chiar, pana la urma care-i rostul lor? Intrebarea m-a luat cam pe nepusa masa, i-am spus totusi ca daca traiesti (sau intri) intr-o comunitate, membrii acelei comunitati trebuie sa fie protejati de eventualele boli aduse de nou-venit. Abia mai apoi mi-am dat seama ca a fost un raspuns incomplet (si egoist), probabil ar fi fost mai bine daca ii aminteam si de avantajele pe care le are si el in urma unui consult medical. In orice caz, ideea e ca nu ma asteptam ca vreun pacient sa ma intrebe vreodata care e scopul unui test medical de medicina muncii (cum a fost cazul meu). Si acesta era trecut de 50 de ani. Doua intrebari:

  1. pt personalul medical: voi ce raspuns i-ati fi dat?
  2. pt pacienti: voi ati adresat vreo intrebare asemanatoare medicului/asistentului medical?

Hai, curaj! Nu rade nimeni de voi 🙂