Prezentarea expeditiei Aconcagua 2011

Principalul obiectiv al acestei expeditii va fi escaladarea varfului Aconcagua (6962 m), cel mai inalt varf din America de Sud, din emisfera sudica si al doilea din lume, dupa Everest, in topul Seven Summits. Nu mergem insa in America de Sud doar pentru a urca acest varf, consider ca ar fi prea egoist din partea noastra ;). Pentru ca in Romania informatiile pe care le avem la dispozitie despre efectele altitudinii asupra corpului uman in general si despre schimbarile care se produc in corpul unui sportiv in special sunt destul de putine si majoritatea sunt preluate din jurnale medicale straine, neexistand astfel prea multe date proaspete, culese de cadre medicale romane. Impreuna cu Marius, colegul de expeditie voi masura efectele altitudinii asupra corpului uman, prin inregistrarea functiilor vitale ale corpului si analiza lor comparativa ulterioara.

Ce vrem sa facem mai exact?

Ne vom afla in America Latina in perioada 9 februarie – 20 aprilie 2011. Impreuna cu Marius voi masura functiile vitale ale corpului si voi nota schimbarile care apar in functie de altitudinea la care ne aflam, efortul fizic depus, starea emotionala. Voi masura tensiunea arteriala, pulsul, saturatia de oxigen in capilare, temperatura corpului, numarul de respiratii, glicemia, voi face teste rapide de urina (culoare, densitate, pH etc). Ideal ar fi sa avem un aparat EKG cu 12 canale pentru monitorizarea activitatii cardiace, dar pentru acesta ne trebuie un sponsor. De asemenea, vom face observatii vis-a-vis de starea de constienta, orientare, echilibru, vorbire.

Inainte de plecarea in expeditie si imediat dupa intoarcere vom face urmatoarele analize sanguine si investigatii paraclinice:

  • HLG – hemoleucograma completa
  • gazele sanguine (O2, CO2)
  • sideremie (fier seric)
  • ionograma (analiza mineralelor)
  • glicemie
  • spirometrie – testarea functiei respiratorii
  • EKG (electrocardiograma de repaus)

Ce vom face cu toate aceste date stranse?

Intr-o forma simpla si un limbaj accesibil, toate datele culese vor fi puse la dispozitia celor interesati – publicul larg, alpinisti, sportivi amatori sau de performanta. La sfarsitul expeditiei vom avea nevoie de ajutorul unui medic pentru a analiza si a compara datele stranse si a trage concluziile care se impun. Pentru aceasta actiune, cel mai indicat ar fi un doctor in medicina sportiva, medicina de urgenta sau cardiologie.

Cum ne poti ajuta?

Si eu si Adrian suntem fosti fumatori, deci suntem dispusi la o colaborare cu un ONG care promoveaza un stil de viata sanatos. De asemenea, orice mentiune in mass-media si social media este binevenita, deci dati sfoara in tara. Daca reprezinti o clinica medicala si te intereseaza datele medicale pe care le vom culege, te rugam sa ne scrii pe adresa iulian[at]trans-ferro.com. Urmarim de asemenea sa ne completam echipamentul montan (cateva lucruri care ne lipsesc acum: piolet, coltar, casca, ham etc). Trusa de prim ajutor si medicatia necesara poate fi completata de o farmacie. Daca vrei sa contribui la aceasta expeditie, poti face o donatie prin intermediul PayPal (nota: se poate folosi acest serviciu chiar daca nu aveti un cont PayPal).

De cati bani este nevoie? Sau mai bine spus, de cati bani mai este nevoie? Daca nu reusim sa imprumutam o parte din echipament (atat echipamentul montan cat si cel medical) costurile se vor ridica la circa 6000 euro – pentru toata expeditia. In orice caz, in momentul in care vom gasi sponsori care sa suporte cel putin 50% din costul expeditiei, butonul PayPal pentru donatii va fi scos.

Later edit: butonul pentru donatii PayPal nu poate fi inserat pe acest blog, dar il puteti gasi pe celalalt blog, trans-ferro.com, sus in stanga.

Cine suntem noi?

Iulian Sirbu [Picasso], subsemnatul – liderul expeditiei, asistent medical, maratonist, fost fumator ;). Experienta sportiva:

  • Maratonul DHL „Stafeta Carpatilor” Predeal – Poiana Brasov 23 iunie 2007 locul 20/20 la categoria individual masculin; timp 4:36:00 [vezi rezultate]
  • Bucharest City Marathon 12 octombrie 2008 locul 34/60 la categoria individual masculin; timp 4:02:50

Experienta montana:

  • ca elev al scolii de munte Pathos [2008-2009] am participat la numeroase ture de vara si de iarna in muntii de pe teritoriul Romaniei. Varfuri mai importante: Vf. Moldoveanu 2544 m, Vf. Omu 2505 m
  • Vf. Mont Blanc 4808 m, pe 4 iulie 2009.

* [foto: Bogdan]

Marius Roca [Porumbelu’] – kinetoterapeut, atlet amator, muntoman, fost fumator 😉

Urmariti in continuare blogul acesta si trans-ferro.com pentru a fi la curent cu evolutia acestei expeditii. Carari cu soare!

Reclame

Am lansat un concurs pe trans-ferro.com

Astazi am lansat un concurs pe trans-ferro.com, prin care cei care fac naveta zilnic intre doua localitati aflate la distanta de maxim 70 km pe calea ferata pot castiga un abonament lunar in valoare de maxim 147 lei (in functie de distanta pe care va circula castigatorul). Singurele conditii sunt sa va abonati la newsletter-ul trans-ferro si sa-mi trimiteti un mail cu 5 bilete de tren scanate sau abonamentul actual pe care-l aveti. Detalii complete gasiti in articolul: Cum poti castiga un abonament CFR Calatori. Acesta este articolul cu care am inaugurat si o noua categorie, TF Naveta, o categorie care sper sa devina in timp o referinta pentru toti cei care fac naveta, cu trenul si cu mijloacele de transport in comun. Nu sunt neglijati nici cei care fac naveta cu masina personala sau microbuzul, in sensul ca voi incerca sa-i convertesc si pe ei, sa-i fac sa mearga cu trenul.

Stiu ca majoritatea celor care fac naveta cu trenul nu au internet, deci posibilitatea de a afla de acest concurs e destul de mica. Daca stiti oameni care fac naveta zilnic cu trenul, ar fi foarte ok daca i-ati anunta si daca i-ati ajuta sa trimita mailul cu biletele scanate. Data limita de inscriere este 31 august, inclusiv. Pentru orice intrebari ma gasiti la iulian@trans-ferro.com. Mult succes!

Drumetie in Muntii Baiului 3-4 iulie

Nu, inca nu m-am intors in tara! Cum eu n-o sa pun bocancu’ prea curand pe cararile de munte, m-am gandit ca poate printre cititorii blogului meu sunt si iubitori de natura. E vorba despre o drumetie week-end-ul viitor prin Muntii Baiului. Eu am fost anul trecut prin martie prima si ultima oara in acesti munti, am dormit cu cortul in zapada si am prins cel mai tara vant din acel sezon…Pentru cei care n-au fost: pot sa va spun ca drumul este destul de usor, chiar si pentru cei care fumeaza (totusi, trebuie sa fiti in stare sa urcati intr-un ritm constant cateva ore cu un rucsac care probabil va avea in jur de 10 kg,  deci ganditi-va bine inainte). Plecarea va fi vineri seara cu un tren personal sau accelerat din Gara de Nord pana in  Sinaia. Ar trebui sa aveti pe voi si la voi urmatoarele: bocanci, rucsac, pantaloni lungi de tura, geaca impermeabila, polar, caciula, tricouri, lanterna frontala, apa pt 2 zile, 1 sticla de cola 0,5 l, mancare pentru 2 zile dulciuri, izopren, sac de dormit, cort, trusa medicala. Costul iesirii este de 50 de lei, suma care trebuie platita pana in seara zilei de 30 iunie. Pentru a lua lagatura cu Bogdan (organizatorul) click aici. Mai jos sunt cateva poze (nu-mi permit sa le numesc fotografii, sunt facute cu sapuniera) si un clip horror filmat in conditii atmosferice penibile…cica batea vantu’! 😀





am lansat trans-ferro.com

In ultimele zile, temperaturile aici in Irak au crescut fabulos, acum 2 zile spre exemplu au fost 49 gr. C! Si asta e doar inceputul verii! Pentru ca simteam ca trebuie sa fac ceva util, m-am apucat de un proiect on-line si de unul off-line. Incepem cu cel off-line: am semanat niste castraveti si pepeni (pana acum n-au iesit decat castravetii) si am construit o banca de gradina impreuna cu un veteran al razboiului din Vietnam. Daca voi avea timp, zilele urmatoare o sa urc niste poze aici. Asta a fost o activitate placuta, desi ma batea soarele in cap. Pe de alta parte, proiectul on-line s-a dovedit cauza multor dureri de cap si doze de cola baute. Pana la urma, tot cu ajutorul unui american, am reusit sa instalez WordPressu’ pe http://trans-ferro.com. Google inca se stramba la noul meu site, incercand sa-si dea seama ce e cu el si cum sa-l indexeze. Pai, cum v-am spus si aici, o sa incerc sa promovez calatoria cu mijloacele de transport folosite in „Ocolul Pamantului in 80 de zile”. Multumesc tuturor celor care au comentat, ideile lor mi-au fost de folos. Poate cumpara cineva pedrum.ro, am vazut ca e inca liber si e un nume super de site, l-as fi luat eu, dar cand brightie a venit cu ideea asta, eu deja cumparasem trans-ferro.com.

In primul articol de pe noul blog (click aici pentru a-l citi) am scris mai pe larg despre subiectele pe care le voi aborda. Daca va numarati printre primii 5 comentatori (nu aici, ci pe celalalt site) va pot schita un buget de vacanta – cu ce ajungeti din punctul A in punctul B, costuri estimative de persoana.

brainstorming pentru un site de calatorii

Nu prea-mi place sa cer ajutorul altora, dar cand vine vorba de lumea ideatica, ma simt nevoit sa recurg la a striga „Au secours”! Ca sa nu mai lungim vorba, ma pregatesc sa lansez un site. O sa fie despre calatorii, dar nu cu impresii despre calatorii, pentru ca impresiile sunt subiective si tin sa pastrez situl cat mai obiectiv cu putinta. Vreau sa fie o sursa de informatii pentru cei care vor sa plece la drum, indiferent ca sunt de o zi in Bucuresti si vor sa stie cum se ajunge de la Gara de Nord la Aeroportul Henri Coanda sau vor sa afle cum ar putea calatori cu barca intre Constanta si Istanbul (poate da Dumnezeu sa avem si noi o linie de ferryboat pe ruta aia). Nu intru in mai multe amanunte acum, ca nici in mintea mea nu e totul clar inca. Cu ce ma puteti ajuta: luati o foaie de hartie si scrieti toate cuvintele care va trec prin cap cand auziti de calatoria cu trenul, metroul si ferryboat-ul. Ma intereseaza cam ce nume de domeniu ati cumpara voi pentru un asemenea site. Ah, si ar mai fi ceva: credeti ca ar fi bine sa includ si info legate de calatoria cu avionul, as vrea totusi sa fie ceva mai old school, doar cu mijloacele de transport folosite in „Ocolul Pamantului in 80 de zile” sa zicem. Asadar, va astept ideile!(eu am gasit deja un nume de site care pare ok, dar inca nu l-am cumparat, vreau sa vad intai la ce v-ati gandit voi). Merci!

nisipul desertului si desertarea nisipului

in care vorbim despre nisipul din desert si despre nisipul care ne incetoseaza privirea cand ne uitam la aproapele nostru si-l judecam dupa aparente

De cateva saptamani ma chinui sa termin o carte, pe numele ei Arabian Sands. Cateodata o citesc in fata biroului, privind in zare spre Dark Side Avenue, strada mai tot timpul acoperita de praful ridicat de Humvee-uri. De obicei, ies in fata biroului atunci cand cei de la KBR (o companie americana iubita de toata lumea, acronimul cica ar veni de la Keep Bringing Retards) vin si ne repara generatorul, operatiune care dureaza de regula 2-3 ore. Atunci se golesc instant toate birourile si mai socializeaza lumea pe aici, si nimeni nu e deranjat ca in jurul lui sunt oameni din India, Pakistan, Egipt, Siria, US, Turcia, El Salvador, Columbia, Ungaria etc. Dar nu cred ca are rost sa incep acum o discutie despre cat de bine ne intelegem noi aici in desertul irakian, desi cu acest gand am pornit sa scriu aceste randuri, observand in ultimul timp prin blogosfera tot mai multe reactii alergice la adresa tiganilor , ungurilor etc. “Cand il cunosti pe cel de langa tine, incetezi sa-l mai judeci” cum spunea un prof din liceu. Majoritatea cartilor ce le-am comandat in ultimul timp on-line sunt descoperite pe viajoa.ro, fetele care se ocupa de site au facut o lista cu 60 de carti peste care ar trebui sa-si arunce ochii mai multa lume, fie ea nomada sau sedentara.

Revenind la carte, de doua ori am iesit cu ea afara s-o citesc, de doua ori s-a pus un vant puternic care a ridicat nisipul din jur si mi-a umplut cartea de firicele de nisip (cand voi termina cartea asta, voi începe In Siberia de Colin Thubron, doar sa vad daca se face brusc frig). Englezu’ asta care a scris cartea are cateva scantei de geniu pe alocuri (doar a fost boxer la Oxford 😀 ) mai ales la inceputul cartii cand spune ca “I went there with a belief of my own racial superiority, but in their tents I felt like an uncouth, inarticulate barbarian, an intruder from a shoddy and materialistic world. Yet from them I learnt how welcoming are the Arabs and how generous is their hospitality” [p. 38]. Si incercarea mea de traducere: “M-am dus acolo cu credinta in superioritatea rasei mele, dar in corturile lor m-am simtit ca un necioplit, ca un barbar incapabil sa articuleze un cuvant, un intrus dintr-o lume inferioara si materialista. De la ei am invatat cat de primitori sunt arabii si cat sunt de generosi si ospitalieri.”

Ce mai aflam din paginile cartii: ca beduinii intotdeauna vobesc tare, nu pentru ca ar fi tari de urechi, ci pentru ca toti sa auda conversatia, la ei neexistand  notiunile de intimitate, spatiu privat, discutie privata etc. Atunci cand cineva spune ceva, acel lucru e de importanta pentru toata lumea si toti sunt invitati sa participe la discutie.

Oaspetii unui beduin sunt mai importanti decat gazda, nu de putine ori s-a intamplat ca autorul impreuna cu cei cu care calatorea sa ramana nemancati peste noapte deoarece aveau oaspeti si acestia aveau intaietate la masa. Alta data Thesiger povesteste cum au ajuns ei in dreptul unei fantani dupa multe zile de calatorie prin desert si se pregateau sa bea apa, dar unul din ei lipsea (nu mai tin minte exact motivul, probabil se ocupa de camile sau se asigura ca nu-i urmareste nimeni). Faza e ca niciunul dintre ei n-a baut apa pana n-a venit celalalt care lipsea (dupa vreo 5 ore a aparut individu’).

„Probleme” apareau si la impartirea mancarii, mereu se gasea cineva care sa spuna ca el a primit mai mult decat ceilalti si se oferea imediat sa imparta surplusul cu altcineva, care la randul lui spunea ca si el are foarta multa mancare si nu e drept sa manance el atat. Din cate scrie in carte, autorul nu a auzit pe nimeni plangandu-se ca a primit prea putina mancare (si a trait printre ei cam 5 ani).

“It is true that the worst loneliness is to be lonely in a crowd. I have been lonely at school, and in European towns where I knew nobody, but I have never been lonely among Arabs. I have arrived in their towns where I was unknown, and I have walked into the bazaar and greeted a shopkeeper. He has invited me to sit beside him in his shop and has sent for tea. Other people have come along and joined us. They have asked me who I was, where I came from, and innumerable questions which we should never ask a stranger.” [p. 164]

“E adevarat ca singuratea e cea mai grea cand te simti singur desi esti in multime. M-am simtit singur la scoala si in orasele europene unde nu cunoasteam pe nimeni, dar nu am fost niciodata singur printre arabi. Am sosit in orasele lor unde eram necunoscut, am mers in bazar si am salutat un vanzator. Acesta m-a invitat sa stau cu el si a trimis pe cineva sa aduca ceai. Alti oameni au venit si ni s-au alaturat. M-au intrebat cine sunt, de unde vin si mi-au mai pus apoi o multime de intrebari pe care de obicei nu le pui unui strain.”

O alta caracteristica a beduinilor e sa se comporte in doua moduri total opuse in aceeasi situatie, pot fi ori foarte generosi ori foarte rai (autorul a fost amenintat cu moartea de alti arabi in Oman, pentru ca era crestin, si nu a fost lasat sa bea apa din anumite fantani). Totusi, cei care calatoreau cu el erau gata sa se lupte chiar cu cei din acelasi trib si sa-si dea viata, pentru ca aceia cu care calatoresti sunt mai presus de orice, in acceptiunea beduinilor. Desi timp de luni de zile, cat calatoreau prin desert, beduinii erau abstinenti, totusi nu priveau acest lucru ca pe o virtute. Voiau neaparat sa aiba copii si considerau ca femeia a fost data de Dumnezeu pentru satisfacerea barbatului.

“What is the news?” – “Care sunt noutatile?” Aceasta intrebare este pusa de beduini tuturor celor intalniti, cunoscuti sau nu. In desert nu e loc de reticenta sau rusine, orice lucru se poate dovedi de o importanta vitala si trebuie impartasit cu toata lumea. Temele principale de discutie sunt pretul diverselor marfuri din bazar, cine a pradat, cine a fost pradat, cine a devenit faimos in ultimul timp, cine a fost umilit, cine a mai murit, ce aliante s-au incheiat intre triburi, unde se afla cele mai bune locuri de pasunat pentru camile etc. De-a lungul timpului, datorita acestei barfe continue, oamenii au devenit constienti ca fiecare actiune a lor va fi cunoscuta de toata lumea. Aceasta stare a lucrurilor are parti bune si mai putin bune, de exemplu multi dintre ei se comportau teatral, puneau pret prea mare pe gesturi, conversatie, de parca ar fi fost tot timpul in transmisie directa din casa Big Brother. Autorul ne spune ca a existat odata un șeic beduin cunoscut ca “The Host of the Wolves” (Gazda lupilor), pentru ca de fiecare data cand auzea un lup urland in jurul cortului sau, isi trimitea fiul sa duca o capra in desert, pentru ca nu vrea ca nimeni sa urle de foame langa el si el sa nu-l hraneasca. [p. 170]

Thesiger e pornit foarte tare impotriva cucerilor tehnologice ale epocii lui si probabil unul dintre pionerii miscarii anti-globalizare. Desi se folosise inainte de masini, trenuri, avioane, radio cat timp se afla in desert nu foloseste nimic din toate acestea pentru a calatori, calatoreste numai pe jos sau pe camile. Un exemplu elocvent este atunci seicul Zayid ii ofera o masina pentru a-si continua calatoria, iar cand autorul refuza, spunand ca prefera sa merga pe o camila, seicul ii ofera camila proprie, Ghazala (Gazela), camila pe care visa s-o conduca orice arab din desert. Totusi, se contrazice singur, la un moment dat Thesiger (care era ofiter al Marii Britanii) da ordin ca un avion al R.A.F. (Royal Air Force) sa-l aduca pe un beduin din cealalta parte a Peninsulei Arabiei ca sa-si poata incepe calatoria.

Nu stiu ce as mai putea adauga despre acesti oameni, decat ca sper sa-i intalnesc intr-o buna zi, cat inca nu sunt prinsi total in meandrele modernitatii.

P.S. Cartea nu e inca tradusa in romana, eu am cumparat-o de pe Amazon si am citit-o cu dictionaru’ langa mine, ca sunt cam incompetent cand vine vorba de citit in limba lui Jerome K. Jerome. Prin urmare traducerea citatelor imi apartine si aveti dreptul de a nu fi de acord cu ea.

nisipurile arabeLater edit – între timp, cartea a fost tradusă în limba română, poate fi comandată de aici cu 30 de lei, livrarea este gratuită. Dacă preferați s-o citiți în engleză, prețul este de 69,93 de lei, tot cu livrare gratuită.
Sursa foto: Pitt Rivers Museum

ce faceti in februarie 2011?

O stire iti poate schimba viata! Cum asa? Pai, sa vedem: aflu ca Lufthansa are o promotie pentru America Latina: Frankfurt/Main – Caracas de la 399 euro, Frankfurt/Main – Mexico City de la 449 euro, Munchen – Sao Paolo de la 499 euro si Frankfurt/Main – Buenos Aires de la 549 euro. Aseara am citit stirea pe blogul Imperatorului si toata noaptea m-am gandit numai la asta.

Scopul si durata vizitei? Sa urc pe vf. Aconcagua, 6962 m, aflat la granita dintre Argentina si Chile. Desi Buenos Aires e mai aproape de tinta mea, o sa-mi iau totusi belet spre Sao Paolo, ca sa iau si pulsul Braziliei. Daca plec la inceputul lui februarie 2011 spre Sao Paolo si ma indrept direct spre vf. Aconcagua, o sa-mi ramana apoi ceva timp sa balauresc prin Argentina, Paraguay si Brazilia, pana la jumatatea lui aprilie 2011, cand ma intorc in Europa. Intrebarea e: cine vine cu mine?

P.S. Oferta celor de la Lufthansa e valabila pentru biletele cumparate pana pe 4 mai a.c.