Sa invatam niste engleza

Zilele trecute am invatat un nou cuvant in engleza – „aha”. E un cuvant foarte versatil, poate folosit in foarte multe situatii, de ragula cand vrei sa-i dai de stire interlocutorului ca ai receptionat ce ti-a spus. Sa exemplificam:

– Thank you very much!
-Aha!

-I’m really sorry!
-Aha!

-See you later!
-Aha!

Instructiuni: predispozitia pentru lehamite te ajuta foarte mult, dar nu e o conditie sine qua non. Am intalnit persoane pline de viata care folosesc cu naturalete acest cuvant.

Disclaimer: Orice asemanare cu realitatea existenta in spatiul vorbitor de engleza americana este pur intentionata!

Reclame

Raspunsul meu la articolul din Revista 22 cu titlul „Ipocrizia Preasfintiilor lor”

Cititi articolul din revista22.ro pentru a intelege ce am scris mai jos. De obicei, nu intru in astfel de polemici, pentru ca internetul nu este facut pentru asa ceva si lucrurile pot fi intelese gresit. Totusi, o sa incerc sa punctez cateva lucruri:

  • legile (sau cele 10 porunci la care se face referire in articol) nu sunt ale lui Moise, sunt date de Dumnezeu pentru toti oamenii si trebuie sa recunoastem ca sunt logice si de bun-simt, ca drept dovada sunt preluate si de morala laica. Crestinismul le-a preluat din Vechiul Testament pentru ca Iisus Hristos a spus: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” Matei 5:17
  • atunci cand iti iei viata inseamna ca refuzi darul primit de la Dumnezeu. Noi nu suntem stapani pe viata noastra, desi asa ne place sa credem. Viata de aici de pe Pamant este doar o lupta pe care o ducem si care ne pregateste pentru viata viitoare, in Rai sau in Iad, depinde pentru care „ne calificam”.
  • Sf. Simeon Stalpnicul, ca toti sfintii de altfel, nu a facut decat sa inverseze nevoile umane, asa cum sunt ele prezentate in Piramida lui Maslow. La baza piramidei sunt nevoile fiziologice (deci nevoile trupului) si in varful ei sunt nevoile spirituale (deci nevoile sufletului). Sf. Simeon a incercat sa reduca la minim nevoile trupului – noi crestinii numim acest lucru „nevointa” si si-a dat seama ca trebuie sa se pregateasca inca de aici, de pe Pamant, pentru viata viitoare, punand sufletul in prim-plan. In articolul din Revista 22, autoarea crede ca acest sfant a adoptat acest stil de viata pentru a se sinucide lent. Sf. Simeon a trait pe stalp 37 de ani. Cand vrei sa te sinucizi, chiar si lent, nu cred ca astepti atat, nu?
  • da, depresia, schizofrenia, cancerul etc sunt boli si unele sunt tratabile, altele sunt incurabile. In crestinism, credem ca pacatul este cauza bolii, si boala ne este data pentru a nu ne infumura si a nu ne crede cei mai tari si cei mai mari. De-a lungul vietii, pierdem din vedere nevoile sufletului, pentru ca avem impresia ca vom trai vesnic sau atunci cand vom muri, se va sfarsi totul, deci pentru ce sa ne nevoim, pentru ce sa ne chinuim? Ca sa fiu mai bine inteles, incercati sa priviti boala ca pe un „demo” a ceea ce ne astepta in iad…
  • preotul sta de vorba cu tine, trebuie doar sa-l intrebi si sa-i ceri sfatul. El nu poate citi in mintea noastra (bine, au existat si astfel de preoti si poate ca inca exista, dar acestia sunt exceptiile care confirma regula)
  • citez din articolul dumneavostra: „Pentru că Bisericii (doar de azi?) nu îi pasă decât de un singur lucru: să se îngraşe”. Biserica este reprezentata de totalitatea credinciosilor, ea nu este doar o cladire si nu e alcatuita doar din preoti, calugari, episcopi etc. Probabil ati intalnit un caz care v-a smintit si acum generalizati.
  • preacurvie nu e atunci cand curvesti prea mult, e atunci cand ai relatii sexuale cu cineva care este casatorit
  • revin la sinucidere si la celelalte pacate. Celelalte pacate mentionate in articol – uciderea, minciuna, furtul, preacurvia pot fi iertate de preot la spovedanie – ti se da si un canon de indeplinit si in functie de cum te comporti in continuare, poti ajunge chiar si in Rai, daca te caiesti sincer pt pacatele tale. Deci ti se acorda o a doua sansa. Daca nu s-ar acorda o a doua sansa (de mult ori, chiar si a treia, a patra etc) nimeni nu s-ar mantui, nimeni n-ar ajunge in Rai. In cazul sinuciderii, cazi in pacatul deznadejdii si negi insa existenta lui Dumnezeu sau Il sfidezi, deci nu poti astepta iertarea dupa ce ai facut asa ceva. Tu iti refuzi singur aceasta sansa de reabilitare sufleteasca, nu poti fi spovedit dupa aceea, nu poti fi impartasit.
  • Dumnezeu este in esenta Iubire, deci ne iubeste pe toti nediferentiat, nu cum iubim noi, in functie de interese de moment. Cand cineva isi ia viata, refuza Iubirea lui Dumnezeu.

In loc de concluzie: „De are cineva urechi de auzit să audă”. Marcu 7:16

sunt un batran precoce

Un burete poate fi uscat, putin umed, plin de apa, plin de noroi, poate da pe dinafara sau poate fi atat de folosit incat…pauza…(imi injur muza printre dinti, iar a dat bir cu fugitii). Oare mintea noastra e tot un burete?

Sunt un batran precoce! Daca ma pui acum sa dau o definitie acestei sintagme, n-o sa provoci decat augmentarea ridurilor cerebrale. Tu probabil astepti un raspuns pe care sa-l asezi repede in matrita pe care deja ai pregatit-o. Damn, stiai ca o sa reactionez asa, nu?

Maine o sa arunc in pamantul nisipos de aici niste seminte de castraveti si pepene. Ai idee la ce adancime ar trebui puse?

brainstorming pentru un site de calatorii

Nu prea-mi place sa cer ajutorul altora, dar cand vine vorba de lumea ideatica, ma simt nevoit sa recurg la a striga „Au secours”! Ca sa nu mai lungim vorba, ma pregatesc sa lansez un site. O sa fie despre calatorii, dar nu cu impresii despre calatorii, pentru ca impresiile sunt subiective si tin sa pastrez situl cat mai obiectiv cu putinta. Vreau sa fie o sursa de informatii pentru cei care vor sa plece la drum, indiferent ca sunt de o zi in Bucuresti si vor sa stie cum se ajunge de la Gara de Nord la Aeroportul Henri Coanda sau vor sa afle cum ar putea calatori cu barca intre Constanta si Istanbul (poate da Dumnezeu sa avem si noi o linie de ferryboat pe ruta aia). Nu intru in mai multe amanunte acum, ca nici in mintea mea nu e totul clar inca. Cu ce ma puteti ajuta: luati o foaie de hartie si scrieti toate cuvintele care va trec prin cap cand auziti de calatoria cu trenul, metroul si ferryboat-ul. Ma intereseaza cam ce nume de domeniu ati cumpara voi pentru un asemenea site. Ah, si ar mai fi ceva: credeti ca ar fi bine sa includ si info legate de calatoria cu avionul, as vrea totusi sa fie ceva mai old school, doar cu mijloacele de transport folosite in „Ocolul Pamantului in 80 de zile” sa zicem. Asadar, va astept ideile!(eu am gasit deja un nume de site care pare ok, dar inca nu l-am cumparat, vreau sa vad intai la ce v-ati gandit voi). Merci!

despre importanta cuvantului scris

Este foarte usor sa vorbesti. Aproape la fel de usor ca atunci cand respiri. Este putin mai greu sa scrii, dar daca-ti tocesti putin coatele pe bancile scolii genunchii printre bancile scolii se rezolva si acest aspect (numai daca nimeresti la un profesor cum a fost dirigu’ meu din generala!). Si mai greu ar fi sa gandesti inainte de a deschide gura. Teoretic, toti facem acest lucru, gandim inainte, insa acest lucru pare-se ca nu este de ajuns, mai trebuie ceva – poate cumpatare, poate muscarea limbii… Cand suntem intr-o conversatie cu cineva, de multe ori folosim cuvinte pe care le regretam apoi, poate din dorinta de a pastra cursivitatea dialogului sau din alt motiv. Cateodata interlocutorul se face ca n-a auzit, uneori ne  iarta unele cuvinte spuse la repezeala, alteori nu. Timpul isi face datoria si uitarea se asterne pana la urma, in majoritatea cazurilor.

Cu totul alta mancare de peste este atunci cand ne pregatim sa asternem ceva in scris. Ce-ti trebuie pentru a pune cateva cuvinte pe hartie (ce speram ca nu vor suna numai din coada)?  Ai nevoie de putina atentie, cateva cunostine despre subiectul abordat si o logica sanatoasa, sa nu se piarda cititorul in labirint. Poate credeti ca va trebuie talent pentru a scrie? Nicidecum, credeti ca toti cei care si-au pus numele pe coperta unei carti sunt talentati? Majoritatea au avut parte de anumite intamplari inedite de-a lungul vietii si poate la un moment dat s-au intersectat cu cineva din industria cartilor care le-a propus sa scrie. Ei s-au codit, ca nu au studii, ca nu sunt mesteri ai cuvintelor etc. Multi dintre ei au gasit un editor bun care a stiut sa-i motiveze si tot editorul le-a citit si le-a recitit manuscrisul, l-a corectat pe alocuri, a sters poate paragrafe intregi in care astia bateau campii (sincer, habar n-am cu ce se ocupa un editor, insa eu daca as fi in locul lui, asta as face). Ne-am lamurit cum sta treaba cu scriitorii, ei au in spate o ehipa (tehnoredactor, corector, editor etc) insa noi, cei care downloadam gandurile in forma randuri pe internet, nu avem acesti oameni. Ce e de facut atunci? Trebuie sa ne angajam acum vreun secretar personal, vreun editor cand scriem pe blogul nostru sau cand comentam pe al altora? Bineinteles ca nu, insa trebuie sa fim pe rand, pe langa autorii textelor scrise, si corectori, si editori, si cititori, si critici. Cei mai multi insa cand se afla in fata monitorului si incearca sa publice un articol pe blog sau un comentariu, se comporta de parca le-ar pica netul in secunda urmatoare si daca nu apasa imediat butonul „trimite” sau „publica” acel articol sau comentariu ar disparea cumva intr-un recycle bin, dar de unde nu l-ar mai putea recupera niciodata. Cand scrii ceva se presupune ca ai si gandit inainte. Si intr-adevar, daca nu am gandi n-am putea comunica, deci nu se poate accepta ca scuza „n-am gandit inainte de a scrie”. Ceea ce ar urma procesului de creare al unui text ar fi recrearea lui (din fr. récréer, cu sensul de „a crea din nou”). Pe scurt: scrii un text, in citesti, il corectezi, il recitesti, te uiti la un preview al acelui text, mai fumezi o tigara sau dai o tura de Herastrau, iar il citesti, apoi il publici.

Voi cum procedati? Cat timp acordati in medie un text inainte de a-l publica? Eu am inceput articolul de mai sus azi pe la ora 10 dimineata, dar propriu-zis pe text am stat cam 2-3 ore. E mult, e putin?

limba – reguli de folosire

Antescriptum: Nu, nu e vorba despre ce credeti voi ca e vorba!

1. In primul rand, nu radem de cei care incearca sa vorbeasca o limba straina si n-o vorbesc corect (asta am invatat de la americani). Ei ma lasa pur si simplu sa aberez linistit in engleza mea baltica si doar atunci cand nu inteleg ceva ma roaga sa repet ce am spus. Numai cand ii intreb insistent ce greseli am facut, atunci imi spun. Limba este un organism viu, trebuie lasata sa traiasca. Nu o sa stii niciodata o limba straina daca te incui in casa si n-o vorbesti cu nimeni (nu mi-l dati exemplu pe Eliade, el invata limbi moarte).

2. Cand traiesti intr-o tara de ceva timp, esti obligat sa inveti limba tarii respective, chiar daca e cea mai imposibila limba din univers. Un mic exemplu: zilele trecute am cunoscut un irakian care vorbea limba romana uimitor de bine (lucrase in Romania timp de doi ani) si un „roman” care traieste in Romania de 25 de ani si care vorbeste romaneste ca un copil de clasa a doua (trecut clasa cu multe pachete aduse invatatoarei, nu oricum!). Am zis ca omu’ e roman pentru ca traieste in Romania, insa el stie numai maghiara si o mai rupe pe romana daca il intrebi „ce faci?”. Din punctul asta de vedere, noi suntem de vina, suntem o natie de pampalai daca nu reusim sa-i invatam pe oamenii astia romaneste. Ce face statul roman pentru a promova limba romana? Cere 1000 de euro pentru un curs de trei saptamani la Brasov, in conditiile in care in ziua de astazi sunt foarte putini cei care dau bani pentru a invata o limba straina. Pe internet gasesti o groaza de resurse (gratis!) pentru a invata cam toate limbile care au cel putin cinci milioane de vorbitori nativi. Consider ca n-ar trebui sa platim bani decat pentru a obtine o diploma care sa ne ateste competentele intr-o limba oarecare.

3. Ca turist trebuie sa stii cel putin cuvintele si expresiile de baza in limba tarii pe care-o vizitezi (acum, daca te duci in India, e mai greu de aplicat acest lucru, dar nu imposibil, te orientezi la fata locului si daca in zona in care esti tu se vorbeste hindi, inveti cuvintele de baza in hindi). Brightie, tu cum te-ai descurcat in India?

Cea mai buna investitie pe care am facut-o pana acum a fost sa-mi cumpar un iPod shuffle (imi place ca e mic, pot sa-l iau cu mine cand alerg, dar are doar 1 Gb, asta ar fi un dezavantaj important, mai ales la calatorii lungi, cand nu am posibilitatea de a-mi schimba playlist-ul). Prin intermediul acestui iPod am descoperit iTunes, care e o adevarat comoara pentru cei care vor sa invete o limba straina, vor sa asculte o carte audio sau un curs de istorie antica tinut la Oxford. Si toate acestea, gratis! Bineinteles, sunt si carti sau cursuri pe care le descarci contra unei anumite sume, dar eu le ocolesc pe acelea.

Am presupus ca vara aceasta veti merge in Bulgaria, Grecia si Turcia (nu ca as fi departe de adevar). Bineinteles ca niciun roman sanatos la cap n-o sa se apuce sa invete bulgara, neogreaca sau turca decat daca vrea sa se mute definitiv intr-una din aceste tarile de mai sus. Ce-ar fi insa daca am face un efort si am invata cateva cuvinte si expresii de baza in bulgara, neogreaca sau turca? Poate asa obtinem o reducere cand inchiriem un sezlong la Nisipurile de Aur sau pur si simplu putem felicita bucatarul unui restaurant pentru cel mai bun souvlaki pe care l-am mancat vreodata. Am rasfoit putin web-ul si am gasit urmatoarele podcasturi audio (nu le recomanand pe acestea in mod special, le-am folosit doar ca punct de plecare):

Bulgarian survival phrases
One minute Turkish
Greek survival phrases

Lectiile astea audio cel mai bine se combina cu un ghid de conversatie, daca nu mai gasiti pe acasa vreun ghid decent, puteti comanda pe Amazon.com niste carticele pe care le iuati cu voi in calatorie si le consultati cand aveti nevoie (in aeroroport, la piata, cand v-ati ratacit etc). Acestea costa insa, dar nu prea mult:

Turkish Phrasebook de la Lonely Planet incepand cu 4.17 USD
Eastern Europe Lonely Planet Phrasebook incepand cu 6.40 USD (cuprinde cuvinte si expresii de baza in albaneza, bulgara, croata, ceha, maghiara, macedoneste, romana, rusa, slovaca, slovena)
Greek Phrasebook Lonely Planet incepand cu 5.23 USD

Inutil sa mai precizez ca toate cartile acestea se adreseaza vorbitorilor de limba engleza (a se citi „cei care stiu sa citeasca in engleza fara a consulta un dictionar la fiecare 10 cuvinte”) Mi-am dat seama cu ceva timp in urma ca engleza e primul pas pe care trebuie sa-l faci in ideea de a invata apoi alte limbi straine. Cunoscand doar limba romana ai putine optiuni, de exemplu n-am gasit nicio carte, ghid etc pentru a invata swahili.

Voi ce limbi straine invatati si ce metode folositi? Va cumparati carti, cd-uri, studiati singuri sau la scoala? Faceti  lectii in particular sau vizitati o tara straina pentru a va insusi mai repede cunostintele respective?

interviu cu un fost soldat american

Motto: „oamenii sunt mult mai interesanti decat peisajele, arhitectura sau istoria” Rory Steward in Indroducere la Arabian Sands de Wilfred Thesiger

Paul a fost in armata Statelor Unite timp de 21 de ani. Cariera militara l-a purtat prin bazele americane din Irak, Afghanistan, Haiti, Coreea de Sud, Italia. Acum cativa ani a fost foarte grav ranit in timpul unei misiuni in Irak. A supravietuit insa si a decis sa propovaduiasca crestinistimul in tari precum India si Kenia. In acest interviu veti afla cate ceva despre modul in care el calatoreste.

Rep: Spune-mi cateva lucruri despre tine (varsta, unde te-ai nascut, educatie, pasiuni etc)
Paul: Ma numesc Paul Mackenzie. Am 38 de ani, m-am nascut in Norfolk, Virginia, SUA. Liceul l-am facut in Virginia Beach si sunt licentiat in religie de catre Universitatea Liberty din Lynchburg, Virginia. Imi place sa citesc, sa pictez si sa cant la vioara.
Rep: Cum ti-ai inceput cariera militara? Care a fost principalul motiv?
Paul: M-am inrolat in armata cand aveam 17 ani, dupa ce am terminat scoala. Voiam aventura,  sa cunosc lumea si sa-mi servesc tara.
Rep: Daca ai avea posibilitatea sa alegi din nou, ai alege acelasi lucru?
Paul: Da.
Rep: Spune-mi ce s-a intamplat atunci in Abu-Ghraib…
Paul: In timpul armatei, cand eram in Irak, am fost impuscat. Eram intr-o misiune si unul dintre insurgenti m-a impuscat.
Rep: Ai supravietuit dupa ce ai fost impuscat. Cum ti-a schimbat acest lucru viata?
Paul: Cred ca Domnul Dumnezeu m-a salvat din ghearele mortii in noaptea aceea intr-un anumit scop. Cred ca m-a chemat pentru a-i propovadui Evanghelia, ca si misionar.
Rep: Ce-ti place si ce nu-ti place in legatura cu Statele Unite?
Paul: Imi iubesc tara dar nu sunt intotdeauna de acord cu politica ei.
Rep: Care tara crezi ca va fi urmatoarea tinta pentru Statele Unite? Iran? Coreea de Nord?
Paul: Pe bune? Sunt doar un om simplu care are grija de familia lui.
Rep: Ce planuri ai pentru viitor?
Paul: Intentionez sa-I slujesc Domnului in toate zilele vietii mele. Credinta mea este darul lui Dumnezeu. Cred ca eu exist doar pentru a-L lauda pe El intotdeauna. Ceea ce vreau  este sa castig multe suflete pentru Imparatia lui Dumnezeu si sa-l laud pe Domnul in tot ceea ce fac, spun si gandesc. Asta e viziunea mea. Viziunea aceasta imi arata calea. Soli Deo Gloria.
Rep: Cati tari ai vizitat pana acum?
Paul: Pana in prezent am vizitat 34 de tari, majoritatea in Europa.
Rep: Ce locuri din lumea te-au impresionat si ai vrea sa le revezi?
Paul: Mi-a placut ultima calatorie misionara in India. Am fost foarte impresionat de ospitalitatea indiana si de deschiderea lor spre adevar.
Rep: Spune-mi cateva lucruri despre modul in care calatoresti. Din ce am citit pana acum, se pare ca modul de a calatori al americanilor se deosebeste total de cel al europenilor.
Paul: Imi place sa ma amestec (cu cultura locala, n.r.). Stii si tu, cand esti in Roma (poarta-te ca romanii, n.r.). De exemplu, cand calatoresc, nu vreau sa ies in evidenta, nu port ceva specific american (cum ar fi un tricou cu model hawaiian) si incerc sa nu aduc vreo ofensa culturii locale, daca porti de exemplu un tricou cu un porc pe el intr-o tara araba, acest lucru poate ofensa. Inca un lucru, sunt atent si la pozitia corpului: daca-ti arati talpa piciorului, iarasi acest lucru poate jigni pe cineva, pentru ca picioarele sunt considerate murdare.
Rep: Iti cumperi haine din tarile pe care le vizitezi?
Paul: In Kenia mi-am cumparat camasi traditionale si in India am folosit papuci, la fel ca majoritatea localnicilor.
Rep: In legatura cu bagajul, e un lucru destul de intalnit sa vezi oameni care calatoresc cu o multime de bagaje dupa ei. (Paul arata spre o geanta de pe podea). Tu iei un singur bagaj?
Paul: Da.
Rep: Cate kilograme cari de obicei?
Paul: Hmm, 10 kg, in felul acesta nu platesc. Cateodata, daca bagajul are peste 10 kg, trebuie sa platesti extra. Cateodata, mai iau cu mine si rucsacul, sa-mi tin Bibliile in el.
Rep: Deci, de fapt ai un rucsac si o geanta. Ce-ti iei la tine cand pleci pentru o luna in alta tara?
Paul: De obicei imi iau trei perechi de pantaloni, 4-5 tricouri, o pereche de pantofi, un costum pentru duminica, multe sosete. De asemenea, imi iau cateva Biblii, atat versiunea greceasca cat si cea englezeasca, dictionare pentru tara respectiva, hartie si pix, aparatul foto.
Rep: Inainte de a vizita o alta tara, citesti cate ceva despre destinatia ta sau pur si simplu te duci acolo?
Paul: Da, cu 6 luni sau chiar cu 1 an inainte ma informez despre regiunea respectiva, de exemplu inainte de a pleca in Andra Pradesh ma informez in legatura cu populatia, limba/limbile vorbite acolo pentru a ma familiariza cu cultura si limba locului.
Rep: Folosesti ghiduri de calatorie, cum ar fi Lonely Planet sau Rough Guide? Care este ghidul tau preferat?
Paul: Folosesc siturile pentru turisti, dar am si ghiduri acasa, am comandat o multime de ghiduri.
Rep: Dar ce iei cu tine in calatorii, trebuie sa iei un tren sau un autobuz din punctul A pana in punctul B si nu stii ce sa faci. Deci, ce folosesti pe drum?
Paul: Pentru calatoriile acestea (in India si Kenia, n.r.) nu folosesc nimic, am prieteni acolo la care apelez si care-mi spun tot ce e nevoie sa stiu. Cand calatoresc in Europa, cu familia, da, imi iau cu mine ghidurile, am mersul trenurilor, orarul autobuzelor s.a.m.d. Dar in India si Kenia nu am nevoie, ma bazez pe pastorii la care merg.
Rep: Asta pentru ca ai prieteni acolo…
Paul: Da, asa pot petrece mai mult timp cu oamenii…
Rep: Cand te duci in India sau in alta parte, care este modul tau de a predica?
Paul: Este extemporaneu, dar e de asemenea bazat si pe intelegerea Evangheliei. Este extemporaneu pentru ca de fapt Dumnezeu te ghideaza, El iti „spune” ce sa spui si cum sa spui.
Rep: Ce inseamna mai exact extemporaneu?
Paul: Nu am un plan dinainte.
Rep: Asadar, iesi in strada sau intr-o piata si vorbesti cu oamenii, fara a avea un plan, cum ar fi: astazi vom vorbi despre mantuire si maine vom vom vorbi despre viata lui Iisus Hristos si asa mai departe…
Paul: In biserica, da, dar pe strada improvizam. Vorbim cu oamenii cateva ore, asta facem de regula. De asemenea, ne interesam si de nevoile oamenilor. Vorbesti cu o persoana si daca acelei persoane ii e foame, ii cumperi de mancare, daca are nevoie de incaltaminte, ii cumperi incaltaminte. Apoi raspundem la intrebarile oamenilor, si trasmitem mesajul pocaintei si al credintei in Hristos. Pentru ca iertarea sa fie cu adevarat iertare, trebuie sa fie accesibila tuturor.
Rep: Prin urmare, daca unei persoane ii este foame, vrea niste orez sa zicem, tu ii cumperi de mancare. Crezi ca acest lucru ajuta munca ta de propovaduire sau…?
Paul: In mod sigur, nu are cum sa dauneze. Daca unui om ii e foame, ii dam mai intai de mancare si apoi probabil va si asculta ce avem noi de zis. Bineinteles, cel mai important lucru pentru el e sa asculte cuvantul Evangheliei, sa se pocaiasca si sa aiba credinta in Domnul Iisus Hristos, dar ei au totusi si nevoi imediate. Asadar, trebuie sa fie un echilibru, cum ar fi sa-i predici unuia caruia ii e foame si sa-i spui „Dumnezeu sa te binecuvanteze” si apoi sa pleci. Acest lucru este spun foarte clar de Sf. Ap. Petru si Ioan in epistole, trebuie sa avem grija de vaduve, de orfani, asta e religia adevarata. Omiliile pe care le spun duminica sau de sarbatori sunt scrise dinainte, trebuie sa studiezi Biblia pentru a-ti da seama ce vrea Domnul sa le spui acelor oameni. Sau poate pastorul pe care-l vizitez vrea ca eu sa predic despre un anumit subiect.
Rep: Ce alte tari ai vizitat?
Paul: Am fost in India si Kenia.
Rep: Spune-ne ceva despre Kenia. Stiu despre kenieni ca vorbesc engleza, majoritatea o invata in scoala. Tu predici in engleza?
Paul: Da, predic in engleza si cineva traduce in swahili.
Rep: Te duci in satele crestine sau in cele arabe sau pagane?
Paul: Da, merg in regiunile unde sunt pagani. De fapt acesti oameni se inchina la elemente cu ar fi lemnul, sunt panteisti, deci sunt pagani, da. Nu mergem pe langa moschei, dar mergem in satele unde sunt musulmani, de obicei pe strada, in piete.
Rep: Mai inainte de a predica intr-o zona cu musulmani, mergeti la imamul sau la primarul satului sa cereti acordul?
Paul: Nu.
Rep: Dar ati avut probleme pana acum?
Paul: Nu, nu in India, nu in Kenia. Daca as fi fost in Sudan, era cu totul altceva.
Rep: Cat timp petreci intr-o tara cand te duci intr-o astfel de misiune evanghelizatoare?
Paul: Mai putin de o luna, intre trei saptamani si o luna, pentru a prinde trei duminici. Este suficient timp pentru a merge la toate bisericile dintr-o anumita zona.
Rep: Care ar fi procentul celor care se convertesc? De exemplu mergi in Andra Pradesh, predici Evanghelia si unul, doi sau 10 oameni devin crestini datorita predicii tale…
Paul: Nu fac statistici, nu stiu si nu depinde de mine. E ca in pilda semanatorului, sunt patru feluri de pamant: samanta care cade pe marginea drumului este mancata de pasari, cea care cade intre stanci, fara pamant nu prinde radacini si samanta care cade intre maracini creste, dar maracinii vor sufoca planta la un moment dat, pe cand samanta care cade pe pamant bun creste si produce recolta buna – de o suta, de saizeci sau de treizeci de ori ceea ce a fost semanat. Deci cresterea vine de la Dumnezeu, semanatorul face doar ceea ce Domnul l-a chemat sa faca, dar rezultatul nu depinde de semanator, un simplu om care predica Evanghelia. Rezultatul nu depinde de mine, chiar daca am predicat foarte bine sau nu asa de bine. Nu este dupa mine, eu pot fi foarte elocvent sau doar un inceptator impiedicat, cuvantul lui Dumnezeu e totusi raspandit, Sfantul Duh vorbeste prin acele cuvinte oamenilor. Eu doar merg acolo unde mi se spune sa merg, spun ceea ce mi se spune sa spun, si poporul Tau va auzi vocea Ta, pentru ca Tu i-ai chemat dupa nume, pentru ca sunt ai Tai.
Rep: Vrei sa transmiti ceva oamenilor, in incheiere?
Paul: Da, tin sa vin in Romania intr-o buna zi, sa vorbesc cu oamenii.
Rep: Te asteptam. Fii binecuvantat!
Paul: Dumnezeu sa te binecuvinteze si pe tine!

P.S. Probabil unele intrebari sau raspunsuri vor aparea ca fiind fara legatura intre ele. Acest lucru s-a intamplat deoarece Paul a fost destul de reticent in privinta interviului, e foarte modest si doar dupa multe insistente a acceptat  sa-mi raspunda la intrebari. Unde vedeti raspunsuri laconice inseamna ca a raspuns prin mail la intrebarile mele, unde sunt raspunsuri mai lungi, acolo a fost un interviu clasic, inregistrat si apoi transcris. Pentru o mai buna intelegere a dialogului, puteti citi si varianta originala a interviului (in engleza) aici.