Alina Cosânzeana

Poate ştiţi – sau poate nu – astăzi este ziua mea. Anii trecuţi îmi doream tot felul de lucruri mai mult sau mai puţin materiale, dar eram destul de egoist, după cum puteţi vedea în acest articol.

N-aş fi scris aceaste rânduri niciodată dacă astăzi n-aş fi avut parte de un eveniment care şi-a pus deja amprenta asupra mea, mai mult poate decât aş vrea. Însă viaţa ia întorsături ciudate de multe ori…

Mă îndreptam spre birou – lucrez la Crucea Roşie, sector 2, începând de luna aceasta. De obicei iau metroul până la Obor, apoi mă întorc spre Dimitrov. Astăzi, nu ştiu de ce, am hotărât să cobor la Iancului şi de acolo să mă îndrept spre serviciu. Nu prea eram atent în jurul meu, vorbeam la telefon, îmi citeam mesajele cu urări de la mulţi ani – a propos, la câte urări am primit până la această oră, mi-e teamă că voi trăi veşnic! 😀 Aşa, cum spuneam, vorbeam la telefon şi atunci am văzut-o pe ea: era întinsă pe o bancuţă, în staţia lui 335. Îmbrăcată într-o rochiţă diafană, cu părul blond împletit în cosiţe ca un melc deasupra urechilor. Îmi pare rău, dar nu v-o pot descrie în cuvinte mai alese, pentru ca simt un nod în gât chiar acum, când scriu aceste rânduri!

Am întrebat-o ce s-a întâmplat, cum se simte. Era conştientă, dar destul de somnolentă şi soarele bătea fix pe ea. Bine, acest lucru nu făcea decât să-i accentueze frumuseţea, dar dpdv medical, nu-i făcea prea bine în acel moment. I-am spus c-o voi ajuta să meargă în interiorul unei clădiri de birouri din apropiere, dar a refuzat. Cu greu am convins-o apoi să intrăm în clădirea respectivă. Ea îşi sunase tatăl între timp şi am hotărât să stau cu ea până apare taică-su. Cineva din apropiere mi-a dat o camamea, i-am dat-o să-şi mai revină puţin în simţiri. Apoi a vrut să-şi sune tatăl din nou, dar nu mai avea minute. M-a rugat pe mine să-l sun, însa nici eu neavând minute pe Orange, nu l-am sunat. Şi nici n-am notat numarul, deşi puteam să fac acest lucru. Nu mi se părea fair-play, dată fiind situaţia.

Până la urmă tatăl ei a venit cu maşina şi a luat-o. Asta a fost tot. Ah, ştiu că o cheamă Alina, e cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată şi stă la 23 August. O cunoaşteţi? Mă întreb oare care ar fi şansele să ne reîntâlnim vreodată?

N-am crezut că voi fi afectat de această întîlnire, dar apoi, în drum spre casă, am luat metroul în sens invers! Cred că diagnosticul e clar, aşa că nu voi pronunţa scrie cuvântul care se află în buricele degetelor! De fapt, acest sentiment s-a instalat bine-merci în corpul şi mintea mea şi cred că nu-mi va da pace o luuungă perioadă de acum înainte…

 

 

 

Am mai renuntat la ceva: scari rulante si lifturi!

Imagine

Astazi m-am hotarat sa renunt – definitiv, sper eu – la folosirea lifturilor si a scarilor rulante. Scarile rulante de la metrou am incetat sa le folosesc de mult timp. Nu stiu cum sa va spun, dar de multe ori sunt singura persoana care cobora dintr-un tren de metrou si foloseste scarile fixe! Decizia de a renunta la lift a venit putin mai greu, pentru ca stau la etajul 10! Insa gandindu-ma mai bine, acest lucru este de fapt in avantajul meu!

Pentru ca omul functioneaza pe baza de recompense sau pedepse, m-am gandit si ce voi face cand voi folosi liftul sau scarile rulante: voi pune 1 leu intr-o pusculita virtuala (pt ca nu am una reala, voi crea un tabel in excel) si la sfarsitul anului voi dona banii respectivi pentru o cauza umanitara (puteti veni cu sugestii).

Voi sunteti inca in perioada de acumulari sau ati inceput sa va simplificati viata?

Asemanari intre Che Guevara si Raed Arafat

  • ambii sunt doctori
  • parintii lor au fost oameni instariti
  • niciunul nu s-a afirmat in tara in care s-a nascut
  • promoveaza o politica sociala din partea statului
  • sunt nascuti in zodia Gemenilor: Che Guevara s-a nascut pe 14 iunie 1928, iar Raed Arafat pe 24.05.1964.
  • ambii au fost decorati de presedinti comunisti: Castro îi dă lui Guevara gradul de el Comandante, cel mai înalt din cadrul gherilei, și îi conferă, la 29 de ani, Steaua José Martí.
  • În anul 2003 Raed Arafat primeste Ordinul National „Pentru Merit” în gradul de Cavaler acordat de președintele României, Ion Iliescu. La 31 decembrie 2005, Raed Arafat a fost decorat de către Traian Băsescu, președintele României, cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Ofițer. 
  • si Raed Arafat este Comandant – Comandantul SMURD, deci ambii au grade militare.

surse: 1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Raed_Arafat

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Che_guevara

3. http://m.hotnews.ro/stire/9666229

Ce am aflat astazi despre cascat

Acad. prof. dr. Constantin Popa a prezentat astazi in cadrul Galei Viata Medicala cartea Dr. Jean Askenasy, Cascat si oftat, din seria Semiotica vietii banale. Ce am retinut din prezentarea academicianului:

  • cascatul la om apare la varsta fetala de 4 luni si continua sa exista pana la moarte
  • cascatul are centrul sa nervos in formatia reticulata, in relatie organica cu respiratia si cu centrii cardio-vasculari
  • cascatul este un semn al necesitatii de a domina – la maimute si gorile. La alte animale indeplineste functiile de semnalizare a pericolului, foamei, necesitatii sexuale
  • atunci cand cascam inseamna ca organismul nostru trece printr-o perioada de tranzitie si se impune reajustarea si rearmonizarea intr-o noua homeostazie
  • cascatul- sau lipsa lui – ne ajuta sa diagnosticam anumite afectiuni. De exemplu, singurii oameni care nu casca sunt schizofrenicii si autistii.

Care este rostul examenului medical?

Astazi am avut un pacient care m-a intrebat care-i rostul examenului medical si al testelor medicale in general. Da’ chiar, pana la urma care-i rostul lor? Intrebarea m-a luat cam pe nepusa masa, i-am spus totusi ca daca traiesti (sau intri) intr-o comunitate, membrii acelei comunitati trebuie sa fie protejati de eventualele boli aduse de nou-venit. Abia mai apoi mi-am dat seama ca a fost un raspuns incomplet (si egoist), probabil ar fi fost mai bine daca ii aminteam si de avantajele pe care le are si el in urma unui consult medical. In orice caz, ideea e ca nu ma asteptam ca vreun pacient sa ma intrebe vreodata care e scopul unui test medical de medicina muncii (cum a fost cazul meu). Si acesta era trecut de 50 de ani. Doua intrebari:

  1. pt personalul medical: voi ce raspuns i-ati fi dat?
  2. pt pacienti: voi ati adresat vreo intrebare asemanatoare medicului/asistentului medical?

Hai, curaj! Nu rade nimeni de voi 🙂

Raspunsul meu la articolul din Revista 22 cu titlul „Ipocrizia Preasfintiilor lor”

Cititi articolul din revista22.ro pentru a intelege ce am scris mai jos. De obicei, nu intru in astfel de polemici, pentru ca internetul nu este facut pentru asa ceva si lucrurile pot fi intelese gresit. Totusi, o sa incerc sa punctez cateva lucruri:

  • legile (sau cele 10 porunci la care se face referire in articol) nu sunt ale lui Moise, sunt date de Dumnezeu pentru toti oamenii si trebuie sa recunoastem ca sunt logice si de bun-simt, ca drept dovada sunt preluate si de morala laica. Crestinismul le-a preluat din Vechiul Testament pentru ca Iisus Hristos a spus: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” Matei 5:17
  • atunci cand iti iei viata inseamna ca refuzi darul primit de la Dumnezeu. Noi nu suntem stapani pe viata noastra, desi asa ne place sa credem. Viata de aici de pe Pamant este doar o lupta pe care o ducem si care ne pregateste pentru viata viitoare, in Rai sau in Iad, depinde pentru care „ne calificam”.
  • Sf. Simeon Stalpnicul, ca toti sfintii de altfel, nu a facut decat sa inverseze nevoile umane, asa cum sunt ele prezentate in Piramida lui Maslow. La baza piramidei sunt nevoile fiziologice (deci nevoile trupului) si in varful ei sunt nevoile spirituale (deci nevoile sufletului). Sf. Simeon a incercat sa reduca la minim nevoile trupului – noi crestinii numim acest lucru „nevointa” si si-a dat seama ca trebuie sa se pregateasca inca de aici, de pe Pamant, pentru viata viitoare, punand sufletul in prim-plan. In articolul din Revista 22, autoarea crede ca acest sfant a adoptat acest stil de viata pentru a se sinucide lent. Sf. Simeon a trait pe stalp 37 de ani. Cand vrei sa te sinucizi, chiar si lent, nu cred ca astepti atat, nu?
  • da, depresia, schizofrenia, cancerul etc sunt boli si unele sunt tratabile, altele sunt incurabile. In crestinism, credem ca pacatul este cauza bolii, si boala ne este data pentru a nu ne infumura si a nu ne crede cei mai tari si cei mai mari. De-a lungul vietii, pierdem din vedere nevoile sufletului, pentru ca avem impresia ca vom trai vesnic sau atunci cand vom muri, se va sfarsi totul, deci pentru ce sa ne nevoim, pentru ce sa ne chinuim? Ca sa fiu mai bine inteles, incercati sa priviti boala ca pe un „demo” a ceea ce ne astepta in iad…
  • preotul sta de vorba cu tine, trebuie doar sa-l intrebi si sa-i ceri sfatul. El nu poate citi in mintea noastra (bine, au existat si astfel de preoti si poate ca inca exista, dar acestia sunt exceptiile care confirma regula)
  • citez din articolul dumneavostra: „Pentru că Bisericii (doar de azi?) nu îi pasă decât de un singur lucru: să se îngraşe”. Biserica este reprezentata de totalitatea credinciosilor, ea nu este doar o cladire si nu e alcatuita doar din preoti, calugari, episcopi etc. Probabil ati intalnit un caz care v-a smintit si acum generalizati.
  • preacurvie nu e atunci cand curvesti prea mult, e atunci cand ai relatii sexuale cu cineva care este casatorit
  • revin la sinucidere si la celelalte pacate. Celelalte pacate mentionate in articol – uciderea, minciuna, furtul, preacurvia pot fi iertate de preot la spovedanie – ti se da si un canon de indeplinit si in functie de cum te comporti in continuare, poti ajunge chiar si in Rai, daca te caiesti sincer pt pacatele tale. Deci ti se acorda o a doua sansa. Daca nu s-ar acorda o a doua sansa (de mult ori, chiar si a treia, a patra etc) nimeni nu s-ar mantui, nimeni n-ar ajunge in Rai. In cazul sinuciderii, cazi in pacatul deznadejdii si negi insa existenta lui Dumnezeu sau Il sfidezi, deci nu poti astepta iertarea dupa ce ai facut asa ceva. Tu iti refuzi singur aceasta sansa de reabilitare sufleteasca, nu poti fi spovedit dupa aceea, nu poti fi impartasit.
  • Dumnezeu este in esenta Iubire, deci ne iubeste pe toti nediferentiat, nu cum iubim noi, in functie de interese de moment. Cand cineva isi ia viata, refuza Iubirea lui Dumnezeu.

In loc de concluzie: „De are cineva urechi de auzit să audă”. Marcu 7:16

how far can you run…

10 k mother's day run official t-short

Zi plina azi, zi de vara pana-n seara, cum zicea cineva! M-am trezit la 5.45 am (nu mai m-am trezit la o ora asa matinala de cand am plecat din tara). Am inceput cu o cursa de 10 km alaturi de soldatii americani si de cativa civili. Cel mai rau imi pare ca nu stiu pe ce loc am terminat, am scos un timp amarat de 51’43” (tinta era sa scot un timp pana intr-o ora, deci m-am incadrat). Totusi, m-am simtit ca un vierme cand au inceput sa ma depaseasca niste soldati spre finalul cursei. E prima cursa la marginea desertului irakian, si implica mult mai multe efort decat cursele cu care eram obisnuit din tara, unde aveam umbra si o boare racoroasa din cand in cand. La ora 7, cand s-a dat startul, aici erau 19 gr C si 50% umiditate atmosferica, iar la ora 8 erau 24 de gr C si umiditatea coborase la 38%, soarele stralucea in forta, nederanjat de niciun nor.

Pentru ca azi americanii sarbatoresc Mother’s Day, cursa a fost dedicata „to all the mothers out there”, dupa spusele celui care a dat startul. Ne-am luat apoi pozitia de drepti pentru a asculta imnul, toata lumea a salutat drapelul pictat pe un t-wall(mai putin eu, normal) si din difuzoare s-a auzit un cantec in araba, moment in care eu am ramas ca la dentist. Probabil era imnul Irakului, dar posibilitatea asta mi-a venit in minte dupa ceva timp, la inceput am crezut ca e imnul U.S. cantat in arabeste! Dupa vreo 2 minute, au bagat varianta instrumentala a imnului lor si m-am linistit.

La sfarsitul cursei am intrat in vorba cu doi alergatori si la un moment dat, aratandu-mi mirarea fata de accentul lor britanic, ii intreb de unde sunt. Ei imi raspund ca sunt din Scotia, si au accentuat chestia asta, subliniind ca nu sunt „britanici” cum crezusem eu la inceput. Oare asa se prezinta si unii concetateni de-ai nostri cand sunt plecati prin afara? In continuare, am discutat cu ei despre vreme (duaah) si despre fotbal, ca deh, oamenii si-au adus aminte de meciul dintre Glasgow Rangers si Steaua Bucuresti.