sau de dragul polemicii
E uneori atat de bine sa te simti ca un terorist care-si propune sa-si arunce gandurile in aer, dinamitand astfel conceptii, idei, prejudecati, atitudini si minciuni. De multe ori am impresia ca-mi explodeaza capul, incerc sa incetinesc ritmul, dar nu reusesc. Cateodata imi place sa sustin lucruri, teorii in care nu cred cu adevarat, doar pentru a stimula gandirea celorlalti, pentru a le pune rotitele in miscare. Sustin contrariul pentru ca am impresia ca trebuie sa existe un echilibru in orice discutie. Mi-am dat seama de ceva timp (din pacate, pentru mult timp ochelarii de cal mi-au fost nelipsiti) ca dialogul este foarte important. Acum, depinde de mai multi factori (dar principalii sunt participantii la discutie) daca in urma acestui proces culegeti fructele sau va numarati vanataile. Nu-mi place atunci cand toti oamenii sunt de acord cu un anumit lucru doar pentru ca cineva cu autoritate a emis o anumita ipoteza. Bineinteles ca de multe ori gresesc cu aceasta atitudine, nu sunt inteles pe deplin, nu-mi pare rau insa. Sustinerea de catre mine a teoriei opuse, a unei ipoteze gresite intareste ipoteza corecta a celorlalti (de multe ori acestia nedandu-si seama pe moment de acest lucru) si astfel ajungem la o concluzie care nu putea exista fara aportul factorului „contra”, sau ajungem mult mai repede la adevar. Asa cum spunea si Sf. Irineu: „ereziile intaresc Biserica”, o parere contrara poate ajuta la intarirea adevarului (poate ma ajutati cu citatul asta, eu nu l-am gasit pe net, am mers pe mana sefului pazei de aici). Nu intotdeauna adevarul se afla pe un piedestal, luminat din toate partile, cateodata se intampla chiar sa cunoastem adevarul si sa nu fim pregatiti a-l apara, astfel incat la cel mai mic atac, la prima parere contrara, fie sovaim in a-l sustine, fie incercam, dar nu gasim argumente, pentru ca nu ne-am gandit sa ne antrenam, sa ne facem temele pentru astfel de momente.
P.S. Cea mai mare dorinta a mea e ca tot ceea se spun sa fie logic (de fapt, nu, mint, cea mai mare dorinta a mea e ca tot ceea ce spun ceilalti sa fie logic). Dar…pe cine am analiza apoi, de cine am rade? Neah, n-ar fi bine!
iulian sirbu's blog 
Tot ce spui tu e logic pentru tine iar ce spun ceilalti e logic pentru ei. De unde dorinta asta a ta de a ajunge toti la acelasi adevar? Fiecare are adevarul lui, nu mai bun sau mai rau decat al tau ci altfel.
Stii ca ceea ce poti numi cu adevarat informatie afli doar de la cei ce au pareri diferite de ale tale daca sti sa asculti. Cei care gandesc la fel ca tine pot doar sa iti intareasca convingerile (lucru bun pana la un anumit punct)dar nu vin cu nimic nou nu te ajuta sa evoluezi.
Si de ce trebuie sa analizezi logica cuiva sau sa razi de ea? O atitudine demna in fata unei logici diferite este sa o accepti si sa o respecti chiar daca nu esti de acord cu ea, fara argumente pro si contra de genul parerile tale sunt proaste pentru ca… iar ale mele sunt bune pentru ca…
ApreciazăApreciază
o sa incerc sa-ti raspund la obiect 1: nu vreau sa ajungem toti la acelasi adevar, vreau sa ajungem la Adevar. 2: in al doilea paragraf imi dai dreptate, nu stiu daca ti-ai dat seama, si tu lauzi proprietatile benefice ale dialogului 3: da, poate cinismul meu din ultima fraza a umbrit ceea ce am incercat sa spun mai sus. pentru a ajunge la o concluzie, trebuie sa avem (de regula) doua ipoteze de la care pornim. aceste ipoteze trebuie sa fie corecte, pentru a rezulta o concluzie adevarata. amandoi folosim logica in fiecare zi, chiar daca nu ne dam seama (exemplu: daca o figura geometrica e cerc, ea nu poate fi patrat. Acum, sa traducem ce am spus din limba romana in „limba” logica: daca A e B si B e diferit de C, rezulta ca A nu poate fi C. Acum daca cineva o sa-ti spuna ca exista o situatie in care cercul poate fi patrat, tu probabil nu vei rade de el, dar sigur o sa stai sa-i analizezi „logica”, nu?
ApreciazăApreciază
Daca tu imi vei spune mie acea situatie in care cercul poate fi patrat, nu voi rade de tine ci iti voi asculta logica, motivele, argumentele, ti-as pune intrebari suplimentare si as incerca sa te inteleg chiar daca nu iti impartasesc convingerile.
Daca eu iti voi spune tie acea situatie in care cercul poate fi patrat, s-ar putea ca dupa ce imi analizezi logica, tu sa vii cu contraargumente pentru a ma face sa imi dau seama ca cercul nu poate fi niciodata patrat.
Ajungi tu la Adevarul tau si lasa-i pe ceilalti sa ajunga la Adevarul lor. Si cand vei ajunge la Adevarul tau poti cel mult sa ii ajuti pe ceilalti sa si-l descopere pe al lor nu ti-l impune pe al tau. Pentru ca suntem atat de diferiti nu exista Adevar universal valabil la fel cum nu exista 2 oameni la fel, care sa treaca prin aceleasi experiente de viata si sa aiba aceleasi trairi.
ApreciazăApreciază
Pingback: Tweets that mention teroristul care-si arunca gandurile in aer « iulian sirbu's blog -- Topsy.com
@locumas n-am zis nimic de impunerea vreunui adevar, fie el cat de adevar ar fi. Oricum, ce am citit printre randurile tale este ca atunci cand ai dreptate, sa nu te bazezi numai pe asta, sa mai ai si putin tact, diplomatie. Am inteles bine?
P.S. E posibil ca tu sa filtrezi ceea ce am scris prin prisma faptului ca ma cunosti si stii cum imi argumentez eu teoriile sau le demontez pe ale celorlalti? Pt ca nu ma port mereu cu manusi, asa e clar! Daca nu ne-am fi cunoscut, aceasta discutie ar fi intrat pe alt fagas, sunt sigur. In alta ordine de idei, avem nevoie fie de un alt participant la dialog, fie de un arbitru.
ApreciazăApreciază
ca dialogul sa fie unul fructuos din punctul meu de vedere, trebuie sa existe bilateralitate si comunicare la acelasi nivel, sau la nivel cel putin apropiat unul de celalalt. nu de alta dar risti sa discuti singur la un moment dat si sa nu auzi decat „da”, „nu”, „poate”. nu de arbitru este nevoie la un dialog, care sa spuna ca X are dreptate si Y nu, ca Y sa taca deoarece X are logica „corecta”. la un dialog ai nevoie de un partener pe masura.
ApreciazăApreciază
Iulian faptul ca te cunosc si stiu cum iti argumentezi teoriile sau cum incerci sa le demontezi pe ale celorlalti nu mi-a influentat ideile ci m-a ajutat sa-ti anticipez mai bine reactiile si sa empatizez cu tine in momentul in care ai scris postul asta.
„The gossip one” sunt de acord cu tine aproape in tot ce ai spus, dar vin o intrebare: ce inseamna partener pe masura? Cel cu care ai multe lucruri in comun si e de acord cu ce spui sau cel care nu e de acord cu tine cu care nu ai nimic in comun dar totusi te provoaca sa gandesti mai mult (asta daca iti plac provocarile si nu astepti doar aprobari de le ceilalti), pana ajunge poate chiar sa te convinga? Cum orice comunicare produce un efect (mic sau mare, de durata lunga sau scurta), cred ca ar fi pacat sa dialogam doar cu acele persoane pe care le-am catalogat noi ca „partener de dialog pe masura” iar celorlalti sa nu le dam nici o sansa.
ApreciazăApreciază
partener pe masura consider o persoana care iti aduce contraidei si contraargumente, nu cel care doar aproba sau dezaproba, deoarece nu consider ca ma „instiga” la discutie. si nu a exclus nimeni o sansa acordata celorlalti, ci mai sus doar imi exprimam parerea referitoare la un dialog fructuos, constructiv. asta nu inseamna ca nu discut cu cei mai destepti decat mine 😀 sa ii denumim generic cei cu nivel diferit 🙂 nu exclud dialog cu alte persoane de alt nivel, deoarece sunt open’mind si intr’adevarefectul comunicarii nu trebuie ratat, indiferent de directie, spatiu si timp (pozitiv-negativ, scurt-indelungat, acum-mai tarziu)
ApreciazăApreciază